Angajatul din mediul privat, îmbolnăvit de birocratită cronică

Nu vreau să vorbesc despre sistemul de sănătate și câți bani risipește el, însă voi începe cu concluzia finală: cât timp și câți bani suge el de la angajat și de la mediul privat, la fel ca mielul care suge de la două oi. 

Angajatul devine asigurat după minim 6 (șase) luni stagiu de cotizare

Nu ai voie să te îmbolnăvești mai devreme de șase luni de la angajare și nici să nu îndrăznești să visezi la concediu medical în această perioadă, pentru că statul român te pune la o probă de 6 luni. Reziști, ești bun de muncă. Nu reziști, ghinion! Așa cum îți programezi concediul de odihnă, la fel trebuie să îți programezi și concediul medical la început de job, ca nu cumva să vină mai devreme decât se așteaptă Casa de Sănătate. Nu de alta, dar să nu îi iei pe nepregătite.

Stagiul de cotizare de minim 6 luni este o prevedere relativ nouă (OUG 8/2018), care a trecut neobservată și nici nu am văzut sindicatele dându-și ochii peste cap. Care sindicate?

City-break-uri sau concedii medicale

Ai trecut cu brio peste primele 6 luni de stagiu, acum ai dreptul să te îmbolnăvești. Însă primele cinci zile de boală se suportă din fonul de salarii al angajatorului. Acesta din urmă a ajuns să se lipsească de a înregistra concediul medical și îl numește sec “city break“. Pentru că nu are niciun control asupra angajatului care revine bronzat la serviciu și nici asupra medicul care a eliberat minunea de concediu medical. 

Nu pot să înțeleg de unde au izvorât aceste cinci zile și de ce angajatorul este obligat să suporte absența angajatului bolnav din banii săi, chiar dacă acesta contribuie la sănătate. Din practică spun că angajatorii ignoră concediile medicale de până în 5 zile, însoțite de o lumânare și colac.  Că oricum, restul zilelor de concediu tot cu lumânări și colaci se rezolvă. Plus un acatist din când în când, atunci când încasează mai repede de doi ani sumele restante. 

Cardul de sănătate sau adeverințe medicale

La fiecare vizită la medic a salariatului, un angajator este obligat să elibereze adeverință salarială pentru angajatul său. De ce? De’aia! Pentru că e greu să se acceseze baza de date, chiar dacă declarația 112 furnizează toate informațiile necesare pentru Casa de Sănătate, Casa de Pensii și toate cășile lor.

Hai să facem un calcul sumar cât îl costă pe angajatorul român să elibereze adeverința pentru medic. Presupunem că se fac două vizite anuale la medic. Durata de eliberare și înmânare a adeverinței este de 30 minute.

La un calcul corect avem 2 vizite la medic x 30 minute x 5 milioane angajați = 150.000.000 ore pe an. Unasutăcincizecimilioane ore pe an!

Adică 800.000 ore pe zi petrece mediul privat ca să elibereze adeverințele medicale. 

Dacă ar funcționa cardul de sănătate, aceste 150.000.000 ore ar putea crește productivitatea muncii, care oricum este printre cele mai scăzute din Europa.

Că vorba aceea, pe mort îl astupă pământul, pe viu hârtiile. 

Ce poate fi făcut rapid?

  1. Eliminarea eliberării adeverințelor medicale de către angajator și accesarea bazei de date comune.
  2. Eliminarea celor 5 zile de concediu medical suportate din fondul de salarii.
  3. Compensarea sumelor de recuperat din concedii medicale cu alte obligatii de plată la bugetul de stat. 
  4. Utilizarea cardurilor de sănătate în adevăratul sens al cuvântului, de la stagiul de cotizare până la istoricul medical al asiguratului. 
  5. Modificarea legislației privind concediile medicale. 
  6. Evidența electronică a concediilor medicale acordate de către medici. 
  7. Posibilitatea legală de a sancționa angajatul și medicul care fraudează sistemul de sănătate. 

Putem face atât de multe cu atât de puțin, dar trebuie doar să vrem acest lucru. Sistemul de sănătate este bolnav și nu îi prevăd o însănătoșire rapidă, dar nu îi putem permite să îmbolnăvească cronic mediul privat. 

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să completăm lista sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Legea dublului standard: stat versus privat

Ne-am obișnuit prea ușor că legea este doar pentru cei care o fac și nu pentru muritorii de rând. De peste 30 de ani vedem diferențele și le acceptăm sau închidem ochii. S-a creat o prăpastie între mediul de stat și cel privat. Primii au ca scop fundamental supunerea celor de pe celălalt mal. Oare cât timp mai trebuie să treacă pentru ca numiții și aleșii să lucreze în slujba legii și a cetățeanului și nu invers?

Consider că suntem pionii unui sistem în care legea este aplicată după un dublu standard: într-un fel la stat și în alt fel la privat. Am scos în evidență doar 20 de aspecte, cu incidență în zona mea profesională. Am comparat mediul privat cu cel de stat, dar ele sunt mult mai multe, știm asta.

Legea dublului standard

  1. Administratorul unei firme își asumă răspunderea pentru managementul ei și răspunde cu bunurile personale. La stat nimeni nu își asumă nimic și nu răspunde niciodată pentru cele făcute sau nefăcute. Nu vedem decât ignoranță, bătaie de joc în administrarea banului public sau gestionarea bunurilor statului. Vedem degradarea clădirilor, fraudarea licitațiilor, lucrări publice întârziate zeci de ani, bani sifonați și minciuni la kilogram. Nicio dojană, niciun tras de urechi, doar tunuri și opulență. 
  2. Angajatorul este obligat să declare la agenția de somaj posturile vacante din firmă, în termen de cinci zile de la vacantare și în termen de o zi de la ocupare, altfel își ia in freză o amendă de până la 10.000 lei. La stat sunt angajați total netransparent apropiații celor influenți, amante, nepoți, fini, cumetrii, prieteni de beție. Fără concurs sau cu examene cu răspunsuri servite, cu șpăgi serioase sau cotizații la partid, demne de a umili vechiul C.A.R. din vremuri comuniste.  
  3. Firmele cu peste 50 de salariați sunt obligate să plătească fondul pentru handicapați. La insituțiile de stat numeri pe degete clădirile cu rampe pentru cărucioarele cu rotile. Indemnizațiile de handicap sunt bătaie de joc și banii cheltuiți de cei sănătoși și întregi.
  4. Angajatorul este obligat să stabilească criterii de performanță la contractul de muncă și anual să evalueze personalul. La stat nimeni nu evaluează pe nimeni, poate doar pe linie de partid. Mai are rost să vorbim despre criterii de performanță, după ce am fost conduși doi ani de un prim ministru semi-analfabet?
  5.  Firmele sunt obligate să întocmească dosare pentru prețuri de transfer la costuri exorbitante. La stat fiecare achiziție este făcută la prețuri de zece ori mai mari, ca să acopere parandărături și șpăgi colosale. Toalete de zeci de mii de euro, dezinfectanți apă chioară la preț de parfum franțuzesc și creioane cât un Montblanc. Pentru nicio achiziție publică nu există limite și nici mercuriale.

    Omul nu serveşte niciodată interesele vreunei alte creaturi, în afară de el însuşi – George Orwell

  6. Firmele sunt obligate să depună anual bilanțul contabil, care să reflecte imaginea fidelă a patrimoniului. Bugetul de stat este întocmit anual cu întârziere, este plin de rectificări și banii mutați dintr-o găleată în alta, după bunul plac și al intereselor de partid. 
  7. Cheltuielile unei firme pentru combustibil sunt deductibile 50%, adică doar dusul, nu și întorsul. La stat numiții circulă în coloană oficială și elicoptere, dar ei economisesc benzina pentru că nu stau la semafoare, mă scuzați!
  8. Firmele cu cifra de afaceri peste 50.000€ sunt obligate să dețină și să încaseze cu POS. La stat trezoreria este încă în evul mediu și cu program de lăuze. La casierie o persoană îți întocmește chitanța, o alta îți numără banii. Visezi să plătești cu cardul, mută-te în altă țară!
  9. Firmele sunt obligate să întocmească foi de parcurs pentru a justifica combustibilul consumat. La stat mașinile de serviciu plimbă amantele la coafor și fac cumpărături pentru neveste. 
  10. Diurna pentru deplasări în țară este deductibilă limitat la 50 lei pe zi, pentru trei mese. Diferența este adăugată la salariul angajatului și impozitată ca atare. La stat aleșii se duc în vacanțe de lux cu cățel și purcel. Ei le zic “schimb de experiență”, dar se duc boi și se întorc pe patru cărări.

    Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele – George Orwell

  11. Angajatorul este obligat prin lege să școlarizeze personalul, care pleacă la stat imediat după ce își iau diploma. La stat funcționarii au parte de sejururi la mare sau munte în plin sezon, pentru care primesc diplome de absolvire a concediului. Dar avem hoteluri pline și funcționari odihniți.
  12. Firmele sunt obligate să plătească taxele pe 25, altfel suportă dobânzi enorme și li se blochează conturile. La stat se uită de TVA-ul nerambursat cu lunile și de banii pe concediile medicale cu anii.
  13. Firmele sunt obligate să dețină Registrul Unic de Control, ca să se noteze toate amenzile pe care le primesc de la cele peste 60 de instituții cu drept de control. La stat nimeni nu controlează și nu sancționează pe nimeni. Mai apare câte un corp de control cu un raport după doi ani, doar ca să mimeze preocuparea și să dea bine la public.
  14. Firmelor le este interzisă desfășurarea activității în clădiri fără aviz ISU. La stat nicio clădire nu are aviz ISU, indiferent că e scoală, grădiniță, spital, minister, administrație financiară. Nici măcar ISU nu și-a dat aviz. Dar legea nu este pentru toată lumea.
  15. Codul Muncii prevede 281 de articole cu obligații pentru angajator și niciun drept, iar instanțele sunt pline de hotărâri judecătorești în favoarea angajaților. La stat nu are nimeni obligații, chiar dacă statul este cel mai mare angajator și cel mai mare concurent al mediului privat.

    Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care – George Orwell

  16. Firmele sunt obligate să suporte primele 5 zile de concediu medical din fondul de salarii. Dar nu au niciun drept dacă angajatul bolnav se întoarce bronzat după două luni. Din contră, suportă din buzunar și restul zilelor, până se îndură Casa de Sănătate să îi returneze banii. La stat funcționarii își iau concedii medicale de câte ori îi caută vreun jurnalist să-i întrebe de sănătate. Și medicul n-are nimic împotrivă.
  17. Firmele sunt obligate să plătească impozite pe clădiri de 10 ori mai mari decât persoanele fizice pentru spațiile pe care le dețin sau în care își desfășoară activitatea. La stat aleșii plătesc chirii mizere la RAAPPS sau primesc indemnizații de cazare fabuloase. 
  18. Firmele sunt obligate să aloce peste 40% din timpul de lucru pentru îndeplinirea obligațiilor declarațive și întocmirea documentelor solicitate de legislație. La stat legea e sfidată și contribuabilul umilit și îngenuncheat în fața ghișeelor. Pe când o lege în care să ducem în ilegalitate dosarul cu șină? Că despre ștampilă ne-am lămurit, ea se solicită în continuare.
  19. Angajatorul are obligația să efectueze controlul medical la angajare și anual pentru salariații săi. La stat ar fi nevoie de un control psihiatric în unele instituții, pentru aleșii nostri, dar și de un detector de minciuni. 
  20. Firmele sunt amendate de Protecția Consumatorului. La stat îi este interzis accesul. Poate este momentul oportun să înființăm Protecția Contribuabilului.

Nu ştiu când o să vină această revoluţie, poate într-o săptămână, poate într-o sută de ani, dar ştiu, la fel de sigur cum văd paiele astea sub picioarele mele, că, mai devreme sau mai târziu, se va face dreptate – George Orwell

Concluzie:

Am jurat să respect și să aplic legea, așa cum este ea, dreaptă sau strâmbă, clară sau neclară. Iar fiecare inegalitate nu face altceva decât să îmi crească neîncrederea și dezgustul. Visez la momentul în care cei aleși si cei numiți să fie supuși legii, nu mai presus de lege, zi de zi, ceas de ceas. Lucrul acesta depinde numai de noi, cei care o respectăm, să le arătăm că se poate! Pentru că legea este în slujba cetățeanului, nu în slujba alesului. Asta NU trebuie să uităm!

Pentru că mai avem câteva zile de vacanță, îți recomand să vizionezi filmul Ferma Animalelor după romanul lui George Orwell. Apoi uită-te la documentarul 30 de ani de democrație – Recorder și spune-mi ce deosebiri vezi, pentru că asemănările le trăim pe pielea noastră.

Foto credit: Oku

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să completăm lista sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Compensări cu click și cântec!

Începând cu data de 31.12.2019, intră în vigoare HG 773/2019 care anulează ordinele de compensare tipărite de Imprimeria Națională și instituie compensarea creanțelor cu datoriile prin platforma electronică CPPI prin SIC. Ați înțeles ceva? Nici eu!

Hai că nu poate fi atât de greu, mai ales că tot ce e făcut de mâna omului, poate fi descâlcit. Doar că această zicală nu se referă la legislația românească. Este un exemplu concret că lucrurile simple pot fi complicate și birocrația poate ajunge la cote maxime, chiar acolo unde online-ul are ca unitate de măsură secunda! Ghinion, nu e cazul!

Dicționar: 

CPPI = Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni – Sucursala București. Sper că nu te umflă râsul dacă te gândești ce treabă are prefectura. 

SIC = Sistemul Informatic de Compensare. A nu se citi SÎC, vă rog!

Dar să revenim. 

Hotărârea de guvern se adresează prepunderent societăților cu capital de stat (integral, majoritar, minoritar, nu contează), care au restanțe de plată mai vechi de 30 zile de la scadență. Acestea sunt obligate să își înregistreze restanțele pe site-ul http://gama.cppi.ro , un link nesecurizat, pe care eu nu l-am găsit, dar l-am găsit pe cel de la IMI. Datornicii au obligația să actualizeze modificările în maxim o zi lucrătoare de la producerea modificărilor. Ceilalți, care așteaptă banii, au obligația să și-i caute pe această platformă. 

Cum ziceam, click-ul și secunda au fost învinse de birocrație, la un pix distanță, uite-așa: crearea și confirmarea contului SIC durează 5 (cinci) zile de la depunerea următoarelor documente (am dat copy/paste, că e greu de tradus și de înțeles prezumția de nevinovăție).

a) copia certificatului de înregistrare de la registrul comerțului;

b) împuternicirea persoanei care: ridică/depune acte și documente, aplică semnătura electronică calificată, semnează olograf, utilizează SIC, gestionează conturile de utilizator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;

c) copia actului de identitate cu semnătura olografă a persoanei împuternicite pentru: ridicarea/depunerea de acte și documente, aplicarea semnăturii electronice calificate, semnarea olografă, utilizarea SIC, gestionarea conturilor de utilizator;

d) aprobarea administratorului judiciar conform Legii nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, când este cazul.

Eu mă opresc aici, pentru că mi-a crescut tensiunea. Dacă ai bani de încasat de la firme de stat, te sfătuiesc să citești tot actul normativ și să îi cauți prin meandrele internetului, nu de alta, dar mai trebuie să dai accept, să printezi niște formulare și să te rogi să funcționeze platforma respectivă, mai ales în cazul în care dă zăpada la Bușteni. 

Îți doresc succes și cash-flow pozitiv!

Mai multe sfaturi serioase vei găsi în Ghidul Antreprenorului Începător și îți mulțumesc pentru precomandă!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Două vorbe despre TVA

Pentru mulți tineri antreprenori, TVA-ul este o enigmă, niciodată suficient explicată. Unii și-l doresc foarte tare, pentru că așa le cere piața sau pentru că așa se poartă, iar alții fug de el ca dracu de tămâie.

Din păcate, trăim în România, iar ingeniozitatea îndoielnică a unor afaceriști au transformat TVA într-o vacă de muls pentru evazioniști, iar legislația a devenit reactivă. S-a ajuns până acolo încât firmele nu s-au mai putut înscrie cu ușurință în scopuri de TVA, fiind obligate să își dovedească “intenția și capacitatea de a desfășura activități în sfera de TVA”.

De asemenea, regulile sunt foarte stricte, în mod special în sfera declarării sau a asociaților/administratorilor cu trecut pătat (cu tinichele de coadă), să se anuleze din oficiu codul de TVA. 

Cu sau fără TVA? Asta-i întrebarea!

Ce clienți ai – persoane fizice și firme mici neînscrise în scopuri de TVA? Atunci rămâi la fel, fără să îți încarci tariful cu un preț mai mare. Dacă sunt firme mai măricele și majoritatea cu TVA, atunci mai răspunde-mi la o întrebare.

Ce furnizori ai?  Dacă iei marfă, materii prime și servicii de la firme cu TVA, atunci treci și tu la TVA. Dacă însă prestezi servicii și majoritatea costurilor sunt fără TVA (de exemplu cheltuielile salariale nu au TVA), atunci rămâi fără TVA.

Această dilemă dispare în momentul în care veniturile tale cresc și se apropie depășirea plafonului de scutire de TVA, adică suma până la care nu ai nicio grijă în privința aceasta. Azi plafonul de scutire este de 300.000 lei pe an.

Sfatul meu este să ai mare grijă atunci când te apropii de depășirea plafonului, pentru că aceasta trebuie anunțată la ANAF în 10 (zece) zile de la închiderea lunii în care s-a depășit plafonul. Prin urmare, ai grijă să îi duci contabilului facturile din vreme, ca el să depună în timp util cererea de depășire plafon.

“Dacă nu sunt plătitor de TVA, nu imi dați factură cu TVA, vă rog!”

La asemenea replică des întâlnită, răspund tot cu o replică celebră “Amice, ești idiot!”. În cazul în care entitatea nu este înscrisă în scopuri de TVA și primește facturi cu TVA, își înregistrează pe costuri toată suma, și nu doar baza de calcul. Nu are încotro, tot banii aceia îi scoate din buzunar, fiind definită ca un consumator final.

Replica aceasta este folosită în special de ONG-uri, care nu s-au dumirit cum stă treaba cu TVA-ul, dar am întâlnit-o și la antreprenori la fel de nedumiriți. Îți spun lucrurile acestea, ca nu cumva să te surprindă fără reacție vreun client neinformat. Dacă ești înscris în scopuri de TVA, facturezi cu TVA, chiar și mamei tale.

Și încă ceva: TVA-ul nu e al meu, nu e al tău, e al statului!

Mai multe despre TVA vei găsi în Ghidul Antreprenorului Începător și îți mulțumesc pentru precomandă! 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!

Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!  Ne porcăim în grupurile noastre, ne urâm între noi, ne împungem ori de câte ori avem ocazia, ne punem piedici, ne incomodăm și ne umilim. Fac parte din primele două categorii, cu incidență masivă cu cea de-a treia, iar de multe ori fiecare zi pare o luptă pe viață și pe moarte.

Ne place să generalizăm și să îi băgăm pe toți în aceeași oală, uitând că propria pădure este plină de uscături și că în cealaltă pot crește vlăstari tineri, care au nevoie de înțelegere sau că fiecare din noi a fost la început. 

Mi-am asumat de ceva vreme un rol suplimentar. Pe lângă cel de contabil și cel de antreprenor – mi-am asumat rolul să vorbesc (și să scriu) pe limba fiecăruia, în speranța că ne putem educa și dezvolta împreună.

M-am pus în papucii celuilalt și am arătat înțelegere și empatie. Întâi am fost contabil, am vrut să înțeleg antreprenorii și să fac lucrurile diferit. Rolul acesta nu se încheie niciodată și mai am multe de perfecționat, dar mă străduiesc în fiecare zi. Am vorbit simplu, curat, fără conturi și articole de lege. Am explicat fiecare obligație, indiferent cât de stupidă mi se părea și mie, fără să uit că am jurat să respect legea. 

Am devenit antreprenor fără să vreau, așa a vrut viața. Îmi plăteam taxele plângănd, lăsând contul pe zero și portofelul gol. Dădeam ultimul leuț pe salarii, eu rămânând ultima sau deloc. Din momentul acela am devenit un contabil mai bun decât cel de dinainte. Abia atunci am înțeles cu adevărat frământările mediului de afaceri. 

Am fost umilită la ghișee atât ca antreprenor cât și din postura de contabil. Am fost întoarsă din drum, am fost dusă cu vorba, am fost plimbată fără motiv. Am ieșit pe ușă și am intrat pe geam, chiar dacă aceste ipostaze mi se întâmplă în fiecare zi. Și nu știu dacă vor înceta vreodată. Am întâlnit și funcționari publici senzaționali, incredibili, niște minunății de oameni. De multe ori m-am pus în papucii lor și mi-am dat seama că nu au o viață ușoară. Ei sunt interfața instituției sau a guvernului și încasează toți scuipații meritați de capii lor. Și poate că nu au nicio vină. 

Ce este surprinzător, de când am început să scriu pe blog, dacă scriu de bine despre contabili, mă înjură antreprenorii. Dacă arăt greșelile contabililor, mi-o fur în mod sigur. Chiar dacă folosesc un limbaj civilizat, primesc mesaje urâte în public sau în privat, tocmai de la cei care se simt cu musca pe căciulă și care nu fac nimic să schimbe ceva la ei, să iasă din propria insuficiență. Dar le întorc obrazul celălalt. Norocul meu este că sunt mult mai multe mesajele de încurajare și de susținere, de multumire sau de apreciere pentru munca depusă.   

Am petrecut sute de ore citind proiecte legislative, am stat zeci de ore în dezbateri publice, ca să mut o virgulă de ici colo și am făcut toate astea pe timpul și nervii mei, de una singură. Am participat la alte zeci de emisiuni tv, ca să arăt cu degetul ce ni se întâmplă. Iar dacă mă uit în urmă, nu aștept vreo statuie, ci doar sper într-o economie mai bună.

Poate că mi-ar prinde mai bine să citesc o carte decât să scriu despre subiecte sensibile sau controversate, dar cineva trebuie să arate disfuncționalitățile dintr-o tabără sau alta. Pentru că visez la un mediu de afaceri curat, la contabili care sunt respectați și fac ceea ce au de făcut, la antreprenori responsabili și educați în ale afacerilor, la micșorarea birocrației, la funcționari înțelegători, la oameni cinstiți și serioși, la tarife corecte, la promisiuni ținute, la facturi plătite la timp, la contracte respectate, la venituri cinstite și declarate, la legislație corectă, la bun simț, la implicare, la respect, la încredere, la bunăvoință, la asertivitate, la înțelegere…

Oare se va termina războiul ăsta vreodată? Să ne amintim, în fiecare zi, că nu am exista unii fără ceilalți! 

Visez prea mult! Hai că îmi dau o palmă să-mi revin!

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Dragă antreprenorule, cum decontezi cheltuielile?

La sfârșitul lunii vine momentul ăla, când te scotocești în buzunare, portofel și torpedou după hârtiuțe și bonulețe, ca să duci actele la contabilă, că mereu te bate la cap! Faci un vraf mare și le arunci într-o pungă de Mega, să-și aleagă! Pentru că linsul bonurilor fiscale este una din activitățile preferate ale contabililor, ei mereu găsesc ceva savuros/gustos pe dosul peticelor de hârtie. 

Recomandări în pregătirea documentelor lunare:

  1. Stabilește-ți un loc acasă sau la birou unde să strângi lunar hârtiile contabile. Că este un sertar, o cutie de pantofi, o tăviță pentru documente, o mapă cu capsă sau zip, pune-le acolo zilnic, săptămânal și nu doar o dată pe lună. 
  2. Nu lăsa bonurile fiscale pe hârtie termică în torpedoul mașinii, mai ales în sezonul estival, pentru că nu se va mai putea citi nimic de pe ele. Devin “simpatice” din cauza căldurii și sumele dispar ca vrăjite. 
  3. Nici bonurile din portofel nu au o viață mai bună, mai ales dacă îl porți în buzunarul de la spate și transpiri mult! Umezeala și parfumul vor avea efect maxim!
  4. Netezește-le un pic, nu le duce sub formă de movilă/munte/grămadă. Nu a zis nimeni să le calci cu fierul, dar dacă le lași așa, par mai multe decât sunt, iar contabila o să-ți crească tariful (glumesc, dar nu e glumă).
  5. Dacă ești plătitor de TVA, solicită bon fiscal cu CUI, ca să ți se deducă TVA-ul de pe acel bon. Dacă nu esti plătitor de TVA, nu-ți bate capul, dar solicită bonul fiscal. 
  6. Dacă valoarea cumpăraturilor depășește echivalentul a 100€, cere factură. Bine, comerciantul e obligat să îți dea factură indiferent de valoarea cumpărăturilor. Mai ales dacă ești înscris in scopuri de TVA.
  7. Evită să plătești cu cardul de firmă cheltuieli personale, de genul berea cu prietenii, anticoncepționalele nevestei sau proteza soacrei. Pentru astea fă-ți card personal. Abia nu se mai hlizesc fetele de la conta cu bonurile tale. 
  8. Dacă plătești cu cardul personal cumpărături pentru firmă, păstrează bonul fiscal sau factura. Că de aia există decontul de cheltuieli, ca să îți primești banii înapoi. 
  9. Dacă folosești ride sharring, îți recomand să faci un card de firmă separat de contul curent, mai ales de când au intrat rușii pe piață. Nu de alta, dar se practică phishing-ul, un altfel de pescuit. Eventual poți printa chitanțele primite pe email (știu, și pe mine mă doare sufletul), pentru că nu toate firmele astea trimit desfășurător lunar. 
  10. Dacă plătești un furnizor și primești chitanță, pune-o în teancul cu celelalte acte. Ea este dovada achitării obligatiei de plată, chiar dacă factura a fost trimisă la contabilitate luna trecută. Una-i una, alta-i alta!

Dacă așa procedezi, nu o lua personal și schimbă ceva la tine, nu mă înjura pe mine. Dacă nu e cazul tau, dă mai departe, poate se schimbă alții!

Nu-i așa că nu e chiar atât de complicat pe cât pare? O să te obișnuiești, o să înveți și o să te descurci minunat cu timpul. Cu cât balanța ta o să reflecte realitatea, cu atât informațiile de acolo te vor ajuta să îți analizezi afacerea. 

Profituri maxime îți doresc!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Dragă antreprenorule, tu cum plătești salariile? Douăsprezece reguli de plată salarială

Știu că o să-mi răspunzi că le plătești atunci când ai bani. Dacă îi ai. Dar hai să vedem împreună ce poți îmbunătăți în relația pe care o ai cu angajații tăi și să înveți primii pași de disciplină financiară legată de plata salariilor.

Douăsprezece reguli de plată a salariilor

  1. Alege o zi. Stabilește perioada cea mai lejeră din lună. Stiu că nu ai cash-flow (dar promiți că o să îți faci la un moment dat), dar tu știi cel mai bine în ce perioadă a lunii ai cele mai multe plăți și încasări. Dacă pe 30/31 ai scadențele la leasing sau chirie, 25 e “ziua sfântului fisc”, pe 5 e rata la bancă mort-copt, pare că pe 10 ar fi o zi din lună mai favorabilă. Acum uita-te la scadențele clienților și vezi în ce perioadă a lunii au cele mai multe comenzi. Dacă ai o afacere repetitivă și toți clienții ar trebui să plătească până pe 10, atunci e simplu, dar tot ți-aș recomanda să lași un răgaz de 2-3 zile, mai ales dacă ai un grad scăzut de încasare a creanțelor în firmă. Deci 15 ar fi cel mai bine. Corect?
  2. Așteaptă să se termine luna și nu plăti niciodată salariile înainte să întocmești pontajul, mai ales daca ai externalizat serviciul de salarizare. Nu le plăti pe 30/31 ale lunii, când luna nici nu s-a terminat. Un concediu medical sau o demisie inopinată îți poate da calculele peste cap. Ține minte că documentul care stă la baza întocmirii statului de salarii este pontajul, iar ca să îl întocmești ai nevoie să se termine luna. Stiu că exagerez, dar nu face fals în acte.
  3. Plătește salariile de pe stat, nu de pe agendă. Cum spuneam mai sus, obișnuiește-te să lucrezi cu statul de plată al salariilor, pentru tine se întocmește, nu doar pentru fisc. Cred că nu are rost să deschidem discuția despre salariile de pe agendă și banii la gri, mai ales pe praful ăsta de lipsă de forță de muncă, dar tu știi mai bine decât mine ce socoteli îți faci.
  4. Păstrează confidențialitatea. Salariații nu semnează pe statul de plată, pentru că salariile (teoretic) sunt confidențiale. Dar dacă plătești salariile numerar, aceștia trebuie să semneze fluturașul cum că au primit salariul. Acesta este dovada că l-ai plătit. Iar daca nu e semnat și dai banii pe prietenie, posibil să îl mai dai o dată, dacă te trezești cu un control de la ITM. Dacă plătești prin bancă, nu e nevoie să îți semneze, dar dă-i omului fluturașul lui, ca să vadă câți bani i se rețin la stat. Să nu te înjure doar pe tine, să înjure și guvernul. Și încă ceva, să nu dai bani din firmă fără documente nici măcar mamei tale!
  5. Avans și lichidare. Cum e mai bine? Depinde ce categorie de angajați ai. Dacă au o educație financiară și își drămuiesc banii de la o lună la alta, poți alege doar lichidare. Dacă ai fluxuri variabile de disponibil, atunci este indicat în două tranșe, ca să nu fie efortul financiar prea mare. Dacă vrei să scapi de “Dă și mie 100 lei“, atunci plătește și avans și lichidare. Eu prefer doar lichidare și aceea e pe 15 a lunii următoare.
  6. Fă documentele după realitate și nu realitatea după documente. Verifică în primul rând care este data plății trecută în contractul de muncă. Am întâlnit situații în care antreprenorul plătea salariile pe 10 a lunii următoare, dar în contracte era trecută data de 1. Deci fă ce scrie, nu fă ce se face.
  7. Ziua sfântă de plată. Nu întârzia niciodată salariile, chit că ai alte priorități. Întâi salariile și apoi poprirea de la bancă, chiar dacă tu nu ai un ban în buzunar. Te împrumuți și faci pe dracu în patru cu două-trei zile înainte, ca să plătești salariile la timp. Angajații tăi au de pus pâinea pe masă, rate la bancă sau le taie gazul și nicio greșeală de-a ta nu are voie să îi afecteze.
  8. Toată lumea primește banii la aceeași dată. Am întâlnit un mic antreprenor care plătea fiecare salariat la data la care îl angajase. Noroc că avea doar 4, iar unul primea salariul pe 3, altul pe 8, al treilea pe 17 și ultimul pe 22. Nu e de râs, dar omului nu îi explicase nimeni cum stă treaba și a făcut și el cum l-a tăiat capul.
  9. De weekend. Dacă ziua de salariu pică sâmbată, eu dau salariile de vineri, iar dacă pică duminică, le dau luni. Și informează-i de aceste reguli, care te ajută atât pe tine, cât și pe angajații tăi.
  10. De sărbători nu fac schimbări, iar aici mă refer la Paști și Crăciun, mai ales că există viață și după aceea. Dar am grijă de fiecare să primească o primă și să nu plece acasă cu mâna goală.
  11. Păstrează contactul și mulțumește, nu aștepta să ți se mulțumească. Pe mine mă doare că pierd contactul cu fiecare angajat, mai ales de când salariile se plătesc prin bancă și tichetele de masă pe card. Dar încerc, din când în când, să dau o primă sau un bonus și să mulțumesc angajatului pentru munca prestată.
  12. Comunică regulile la angajare. O dată cu oferta scrisă de salarizare și bonusare, la angajare discută despre toate regulile sau cutumele stabilite la tine în firmă, ca să dai dovadă de seriozitate și stabilitate. Nu ai ofertă scrisă de salarizare la angajare, pe care semnează candidatul că a luat la cunoștință? Nu-i nimic, o faci de mâine.

Poate că nu sunt cele mai bune sau cele mai adevărate reguli legate de salarizare, dar pe mine m-au ajutat mult și am vrut să le împărtășesc cu tine. Dacă ai altele în plus, te rog să mi le lasi în comentarii, ca să îmbunătățim lista. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Registrul Unic de Control – un rău necesar. Sau nu!

Știu că ți se pare că achiziționarea Registrului Unic de Control este una din cele mai aberante obligații pe care o ai, în calitate de antreprenor la început de drum. Însă aș vrea să îți povestesc despre începuturile capitalismului in România de după 1990, când lumea afacerilor era o junglă.

Poate e greu de înțeles, dar patronii acelor vremuri nu prea aveau drepturi și nici legislație, iar forma de control cea mai des întâlnită era hărțuirea contribuabilului. În mod special, în aproperea sărbatorilor, aceștia invocau controale cu amenzi usturătoare, după care începea negocierea la sânge. Cedau în funcție de cât de consistentă era sacoșa cu produse. Iar dacă metoda ținea, veneau și luna viitoare, că deh, aproape orice patron avea vreo neregulă de ascuns.

Așa a aparut Legea 252/2003 care obligă organele de control să consemneze în registru, înaintea inceperii controlului, urmatoarele informații:

  • numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul;
  • unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control;
  • numărul și data delegației/ordinului de deplasare;
  • obiectivele controlului;
  • perioada controlului;
  • perioada controlată;
  • temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

De reținut

  1. Registrul Unic de Control se achizitionează în 30 zile de la înființarea entității, pentru sediul social și pentru fiecare punct de lucru sau sediu secundar autorizat.
  2. Registrul se completează numai de către organele de control.
  3. Registrul se păstrează la sediul social și la fiecare sediu secundar autorizat. (Înșnuruit și numerotat – o altă reminescență comunistă).
  4. Este obligatoriu pentru entitățile înființate la Registrul Comerțului. Pentru celelalte entități este opțional, dar eu le recomand și acelora să îl achiziționeze (ONG-uri și PFA-uri pentru profesii liberale înființate la ANAF).
  5. Neachiziționarea acestuia se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
  6. Neprezentarea acestuia la solicitarea organelor de control se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
  7. Se achiziționează de la direcția finanțelor publice de care aparține contribuabilul.
  8. Costă aproape 30 lei.

Ținând cont că în România avem aproape 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoanele juridice (poți consulta lista aici), acum îi înțelegi utilitatea?

Achiziționarea Registrului Unic de Control este un drept al tău, nu o obligație. Si costă doar 30 lei. Că ai putea să îl primești “gratis” la înființare, inclus în taxa de la Registrul Comerțului, asta e o altă poveste. În România ne-am obișnuit că lucrurile simple se complică. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Sabina Ghiormescu/Saygo Academy

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare