Registrul Unic de Control – un rău necesar. Sau nu!

Știu că ți se pare că achiziționarea Registrului Unic de Control este una din cele mai aberante obligații pe care o ai, în calitate de antreprenor la început de drum. Însă aș vrea să îți povestesc despre începuturile capitalismului in România de după 1990, când lumea afacerilor era o junglă.

Poate e greu de înțeles, dar patronii acelor vremuri nu prea aveau drepturi și nici legislație, iar forma de control cea mai des întâlnită era hărțuirea contribuabilului. În mod special, în aproperea sărbatorilor, aceștia invocau controale cu amenzi usturătoare, după care începea negocierea la sânge. Cedau în funcție de cât de consistentă era sacoșa cu produse. Iar dacă metoda ținea, veneau și luna viitoare, că deh, aproape orice patron avea vreo neregulă de ascuns.

Așa a aparut Legea 252/2003 care obligă organele de control să consemneze în registru, înaintea inceperii controlului, urmatoarele informații:

  • numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul;
  • unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control;
  • numărul și data delegației/ordinului de deplasare;
  • obiectivele controlului;
  • perioada controlului;
  • perioada controlată;
  • temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

De reținut

  1. Registrul Unic de Control se achizitionează în 30 zile de la înființarea entității, pentru sediul social și pentru fiecare punct de lucru sau sediu secundar autorizat.
  2. Registrul se completează numai de către organele de control.
  3. Registrul se păstrează la sediul social și la fiecare sediu secundar autorizat. (Înșnuruit și numerotat – o altă reminescență comunistă).
  4. Este obligatoriu pentru entitățile înființate la Registrul Comerțului. Pentru celelalte entități este opțional, dar eu le recomand și acelora să îl achiziționeze (ONG-uri și PFA-uri pentru profesii liberale înființate la ANAF).
  5. Neachiziționarea acestuia se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
  6. Neprezentarea acestuia la solicitarea organelor de control se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
  7. Se achiziționează de la direcția finanțelor publice de care aparține contribuabilul.
  8. Costă aproape 30 lei.

Ținând cont că în România avem aproape 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoanele juridice (poți consulta lista aici), acum îi înțelegi utilitatea?

Achiziționarea Registrului Unic de Control este un drept al tău, nu o obligație. Si costă doar 30 lei. Că ai putea să îl primești „gratis” la înființare, inclus în taxa de la Registrul Comerțului, asta e o altă poveste. În România ne-am obișnuit că lucrurile simple se complică. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Sabina Ghiormescu/Saygo Academy

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Ce faci când afacerea ta se dărâmă sau te dărâma?

Afacerile vin si pleacă. Afacerile cresc, stagnează sau mor subit. Afacerile zboară în sus sau în jos. Atunci când mor, afacerile pot lăsa datorii sau nu. Sau victime. Însă cel mai important lucru, afacerile sunt făcute de oameni, pentru oameni și cu oameni. Iar lucrul acesta nu trebuie să îl uităm niciodată.

Relația de confidențialitate pe care o are un contabil cu clientul lui, îi determină pe amândoi să ajungă la intimități și dezvăluiri care nu au legatură cu profesia. De multe ori am comparat nivelul de confidență cu cel care se atinge la spovedanie cu un preot, la terapie cu un psiholog sau la medic cu durerea fizică.

De prea multe ori, am fost în ipostaza de a vorbi, cu balanța în față, despre altceva decât cifre. Știu că nu am abordat niciodată un subiect atât de sensibil, ca dramele psihologice din spatele hârtiilor, dar sunt atât de multe! Și din ce în ce mai dese.

Îmi amintesc cum nu primeam factura de telefonie mobilă niciodată la timp, iar cu vocea jenată, clientul îmi mărturisește că este reținută de soția care verifica apelurile date. Era vremea când operatorul de telefonie trimitea sumarul convorbirilor telefonice. I-am recomandat să imi dea factura, dar să păstreze anexa, așa eram mulțumite cele două femei din viața lui.

Sau cum un cuplu tânar se apucase de afaceri împreună și se certau, scoțându-si ochii, pentru fiecare acțiune sau non-acțiune al celuilalt. Le-am definit sarcinile și „departamentele” de care să raspundă fiecare în parte, făra să interfereze sau să se critice unul pe celălalt. Au reușit să treacă peste probleme, să se casătorească, iar afacerea să meargă bine.

Un alt client se simțea neajutat de asociatul său, mai ales când cel din urmă se bucura de dividende si atât. Ajuns în pragul disperării, i-am explicat care sunt drepturile, obligațiile și rolul fiecaruia. Un asociat asta face – încasează dividende. Dar el, cu rol și de administrator, trebuie să administreze afacerea. A înțeles ce are de făcut și și-a asumat rolul. Am dezvoltat subiectul aici. Poate te ajută să il citesti.

Am întâlnit un client care gestiona cu greu nivelul de îndatorare pe care îl avea afacerea lui la un moment dat. De asemenea, dorea să profite de o oportunitate si să se extindă mai mult decât ar fi putut duce. Atât de mult îl afecta, încât nu mai dormea noaptea. I-am explicat riscurile, provizioanele, gradul de îndatorare și am făcut împreună proiecția eventualei extinderi. Ne-a dat cu virgulă, iar el s-a liniștit.

Un alt client a ratat o lucrare și lucrul acesta l-a doborât. Un om cu principii și valori bine conturate, nu putea admite că a greșit, iar asta îl aruncase într-o depresie profundă. Nu întelegeam de ce nu  răspunde la emailuri, de ce tace. A făcut un efort colosal și mi-a cerut o întâlnire. Stăteam în fața unei umbre de om, care își frământa mâinile, în timp ce făcuse bucăți un servețel. S-a deschis din prima și mi-a zis că viața lui nu mai are sens. Că nu se poate ierta. Că a bagat firma în faliment și nu va mai putea să îsi întrețină familia și nici să își revină. I-am aratat cu balanța în față, că lucrurile stau bine, că nu are datorii, chiar dacă am plâns în hohote după ce am terminat întâlnirea. A luat o pauză și a primit ajutor specializat. Dar știu că după întâlnirea avută, s-a jucat cu copiii lui și a pregătit masa, lucruri pe care nu le mai făcuse de o lună. Iar asta nu se compară cu nimic!!!

Sfaturi pentru antreprenori

  • Vorbește cu contabilul tău despre problemele pe care le ai, chiar dacă au sau nu legătură cu balanța. Au sigur legătură cu tine, pentru că tu ești cel care o conduce.
  • Mărturisește-ți temerile înainte să se adeverească. Fiecare din ele poate avea o rezolvare, o soluție sau un provizion. Doar să nu fie prea târziu.
  • Spune-i contabilului tău ce planuri de viitor ai, că sunt personale sau profesionale. Nu ai idee cât de mult o încadrare sau un detaliu pot fi semnificative pentru vectorul tău fiscal.
  • Cere-i sfatul sau recomandări contabilului tău. Mai are clienți în portofoliu și cine știe ce parteneriat iese. Iar el este bucuros să vadă cum îți crește afacerea.
  • Ascultă-ți contabilul și citește cifrele pe care ți le poate ghici din balanță ca din ghioc. Crede-mă, că știe ce spune.
  • Nu te duce la el după ce ai făcut-o lată. Du-te înainte!

Sfaturi pentru contabili

  • Ascultă-ți clientul. Lasă-l să se deschidă in fața ta. O tăcere poate avea altă semnificație în spate, nu doar că e împrăștiat și nu îți aduce actele la timp.
  • Știu că nu ai pregătire în management, dar o discuție cu toți asociații poate fi edificatoare. Îi poate ajuta să înteleaga care sunt rolurile fiecăruia, înainte să se certe pentru bani și să rupă firma în două.
  • Nici pregătire psihologică nu ai, dar poate e indicat să inviți și soția la o întâlnire. Mai ales dacă platește implantul mamar cu cardul firmei sau dacă are impresia că ai o aventură cu soțul ei, care îți răspunde prea prompt la telefon seara pe 24.
  • Învață-ți clientul să folosească informația contabilă ca să își conducă afacerea. Dacă nu o faci tu, cine vrei să o facă? Dacă îi explici de la început, vei avea în timp un dialog, nu un monolog al surzilor.
  • Rolul tău nu este doar să depui declarații pentru ANAF. Să nu uiți asta niciodată, chiar dacă știu că obligațiile declarative sunt copleșitoare. Dar la fel de bine știu că sentimentul de utilitate poate fi de excepție!

Depresia nu este o poveste, este o boală ca oricare alta. Chiar dacă nu poți pune degetul unde doare, doare peste tot. Nu ignora semnele și nu o trata cu nepăsare. Pentru că este printre noi, chiar dacă nu o vezi.

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Marius Donici

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare