Contabilul si Căpitanul pe timp de naufragiu

Dragul meu căpitan de vas, atunci când îți tremură mâna la cârma navei, când ești în derivă și nu știi încotro să o iei, scrutează puntea și uită-te după cel mai discret și tăcut matelot, cel mai obedient și veșnic ocupat, cel care vorbește singur și calculează în disperare, cel peste care cad dosarele și e îngropat în hârtii, cel care simte pericolul când încă era cerul senin. Acela este contabilul tău, care acum te poate ajuta să redresezi nava!

L-ai ignorat de-a lungul timpului, nu l-ai băgat în seamă până acum, i-ai nesocotit sfaturile îngrijorătoare, l-ai trimis în cel mai întunecat și îndepărtat colț al vaporului și poate că l-ai badjocorit cu cel mai mic salariu, ultimul plătit cu mărunțișul rămas prin buzunar. Ai făcut mișto de el cu marinarii tăi vânjoși, că nu trage de parâme și îl plătești ca să îți ia banii de la gură.

Hai să lăsăm metaforele la o parte și să îți povestesc eu ce face contabilul tău acum.

Păzește site-ul monitorului oficial toată noaptea, ca pe painea caldă, ca să îți traducă și să îți livreze informația corectă, cât mai repede posibil. Se frământă și se dă de ceasul morții, când i se amestecă cuvintele în cap. Și nu e simplu să citești un act de lege din care să înțelegi ce trebuie. Fiecare virgulă și fiecare cuvânt cântăresc cât greutatea lui în saci de bani. Iar el vrea să te protejeze. 

Îți răspunde la telefon când îl suni, că ai auzit tu la tv ce a spus X sau Y și îți explică, cu bruma de răbdare pe care o mai are, că e doar o declarație de presă și că nu s-a publicat actul normativ. Se “luptă” cu vecinii tăi și cu prietenii tăi, care ți-au povestit toate schemele ingenioase care îi salvează pe ei. Da, contabilul tău e omul rău și hain, care nu te lasă să faci la fel, tocmai ca să îți salveze fundul de răcoare!

S-a specializat în epidemiologie și bacteriologie și stă cu sufletul la gură când îi trimiți documentele să le lucreze. Oare să le pună pe balcon două zile? Dar cercetătorii britanici au zis că virusul rezistă ț-șpe zile pe hârtie. Dar dacă le bagă într-un sac de gunoi? Sau în cuptorul cu microunde? Nu are nici măști și nici mânuși, dar are grijă să dezinfecteze mânile curierului speriat, care a adus plicul la ușa lui. Și-o să le lucreze oricum, chiar cu prețul vieții lui.

Cu mâinile tremurânde, îți aranjează actele, le introduce în soft, ca să scoată o balanță  și să îți spună cum stai. El este primul care vede realitatea cruntă și plânge puțin înainte să îți vorbească. Își alege cuvintele cu grijă, să îți protejeze inima de vreun atac de cord. Și îl doare la fel de tare ca pe tine! 

Lucrează chiar și acum, când lumea se crede în vacanță, el nu are vacanță niciodată și legile l-au uitat. Chiar dacă pe munca lui se construiește bugetul țării, prin mâinile lui trec toți banii economiei, el nu este nici măcar la “și alții” care se sacrifică ca tu să stai acasă. Nu are voie să se îmbolnăvească, pentru că mereu are termene. Nu are voie să respire, pentru că zilele curg, iar calendarul nu are stop. Și ceasul ticăie, chiar dacă restul vieții a stat în loc. 

Urlă la zeii universului, că nu știe cum să te ajute mai mult de atât. Își îmbracă haina cernită a morții, ori de câte ori îți întinde un ordin de plată. Caută în buchia cărții rânduri necitite, că poate gasește vreo vorbă salvatoare, un articol de lege sau un paragraf care ți se potrivește. Își scrîntește creierul să potrivească două cuvinte. Și știe că pe el îți vei descărca nervii. Și tace! Și înghite! Pentru că te înțelege!

Bate la uși închise, cu dosarele tale în brațe, obidit și ponosit. Pentru el nu e nici pandemie, nici carantină și nici boală. I se trântește telefonul în nas sau este luat peste picior. La el, online-ul e la ghișeu, cu drumuri și plecăciuni, cu stăruințe și înjosiri și cu multe dosare cu șină. Că vorba aceea, pe mort îl astupă pământul, pe contabil hârtiile. 

El este acela care face chete să aducă măști în spitale, care te bate la cap cu sponsorizarea din impozit, care mută munții din loc să își salveze semenii pe moarte, care a luat locul autorității și și-a suflecat mânecile să repare cârpelile sistemului înțepenit. E la butoane, e la telefon, e la tastatură, acolo pentru restul lumii! Și nu are timp să se plângă, doar să plângă în sinea lui,  în timp ce capul tău e pe umărului lui. 

Mă doare sufletul când văd frământările colegilor contabili, riscurile la care se supun și temerile care nu îi lasă să pună geană de geană. Nu e vorba de mine aici, eu sunt bine, dar e vorba de ei, care muncesc de zece ori mai mult azi, care simt de o sută de ori mai grea povara vieții, care suferă în tăcere pentru tarifele tăiate primele și facturile neîncasate, care nu au nicio rază de speranță. Oare ei ce pâine vor pune pe masă? Întotdeauna au fost între ciocan și nicovală, între reproșurile tale și sictirul sistemului. Acum au rămas ai nimănui și nu mai au vlagă ca să strige AJUTOR. Și cine să îi audă?  

Așa că eu mă întorc la tine, dragul meu Căpitan și te sfătuiesc doar atât: întoarce-ți fața către el, contabilul tău, căci te va ajuta, fără să i-o ceri. Ascultă-i vorba și lasă-l să-ți deslușească tainele numai de el știute. Urmează-i povața și lasă-l la cârmă. Acum e vremea lui și vremea ta să îl asculți, că știe drumul prin furtuni și valurile vieții crude. 

Și nu uita să-i mulțumești atunci când veți fi la mal, pentru că veți ajunge amândoi cu bine. 

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Am un cadou pentru tine! Rețeta mea de humus, în mai puțin de cinci minute, să te lingi pe degete!

Pentru că mă pregătesc să aniversez peste 500.000 vizualizări pe blog și vreau să îți mulțumesc că îmi citești articolele, m-am gândit să împărtășesc cu tine cea mai recentă rețetă pe care am descoperit-o de curând – rețeta de humus de casă, cel mai rapid, cel mai cremos și cel mai gustos posibil. Am împletit în acest articol toate pasiunile mele: pasiunea pentru fotografie (am făcut humusul cu aparatul foto în mână), pasiunea pentru călătorii (mi-am adus aminte de humusul pe care l-am mâncat în Maroc, Istanbul, Cappadocia, Israel, Iordania), pasiunea pentru perfecțiune (o să te convingi după ce guști cât e de perfect), pasiunea pentru bucătăreală (vezi castronul ceramic cu dervișii zburători pe care l-am luat de la Istanbul?), pasiunea pentru blog (tot ție îți mulțumesc și din respect, îmi amestec cuvintele cu fotografiile proprii).

Eu cu humusul am o relație specială, în sensul că îl ador, dar nu îmi ieșea niciodată ca cel pe care îl mâncam în restaurante, cu uleiul curgând pe mână, gemând de plăcere. Obișnuiam să comand de la un restaurant libanez, însă m-am săturat de atitudinea neprietenoasă de la telefon și de erorile de la fiecare comandă. De fiecare dată imi ieșsea nisipos, apos, prea tare sau prea aspru. Am încercat tot procesul tradițional: înmuiat năutul, fiert boabele cu bicarbonat, dezpielițat, pasat, reglat cu pasta de susan și ulei, etc, era un dezastru. De câte ori întâlneam o persoană din Orientul Mijlociu, o luam la întrebări în căutarea rețetei perfecte. Degeaba.

Am întrebat-o pe Jamilla (cea cu fotografia, nu cea cu bucătaria) și mi-a dat niște direcții, chiar dacă ea face rețeta după ureche și după gust. (Îți sunt veșnic recunoscătoare, Jamilla!)

Nu-i așa că nu știai despre mine că stau la cratiță și nici că sunt gospodină? Să ne înțelegem, nu fac contabilitate în bucătărie, doar mancare și doar din când în când, că ce-i răruț e mai drăguț!

Deci, să lasam vorbăria și să îti arăt ce ai nevoie:

  • o conservă de pastă de năut (o găsești la Mega)
  • 4 linguri de pastă de susan (tahina)
  • 5 linguri de ulei de măsline (presat la rece)
  • un cățel de usturoi
  • jumătate de lămâie
  • sare
  • un praf de chimion/cumin (să nu îi zici chimen, ăla e altceva)

Am pus toate, dar absolut toate ingredientele într-un castron: pasta de năut, tahina, uleiul de măsline, usturoiul zdrobit cu presa, zeama de la lămâie, sare, chimion si am bagat blenderul în ele. Maxim cinci minute durează totul, cu stors de lămâie si curățat de usturoi.

Uita-te la el cât este de fin, de onctuos si de cremos!

Pentru o prezentare ca de restaurant, am decorat cu fulgi de ardei iute și am stropit din belșug cu ulei de măsline. Arată yummy!

E adevarat, eu am făcut o cantitate de trei ori mai mare, pentru că am la birou niște mari devoratoare de humus, așa că le fac o surpriză! Șșșșșt!

Aici ar fi trebuit să pun o poză cu mine mâncând, în timp ce mi se scurge uleiul pe mână, dar mai bine lasă, uite o poză cu lipia pe care am morfolit-o în castronel.

Eu vreau să îți mulțumesc pentru că te am alături, pentru că îmi citești articolele, pentru că îmi trimiți cele mai frumoase emailuri, pentru că îmi lași mesaje și pentru că îmi dai share la articole!

Poftă bună! Aștept părerea ta după ce încerci rețeta!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Nu votezi? NU comentezi!

Draga antreprenorule, nu votezi? Nu ai dreptul sa comentezi! Inseamna ca ai acceptat deja ceea ce ti se intampla. 

Nu comentezi ca taxele sunt prea mari.

Nu comentezi ca ai luat amenda pe nedrept.

Nu comentezi ca esti controlat lunar de institutiile de control. 

Nu comentezi ca ti s-a cerut spaga.

Nu comentezi ca se schimba legislatia prea des.

Nu comentezi ca ai intrat in Split TVA.

Nu comentezi ca nu functioneaza serverul ANAF.

Nu comentezi ca nu gasesti angajati. 

Nu comentezi ca ai pierdut o licitatie.

Nu comentezi ca trebuie sa maresti salariile cu 25% peste noapte.

Nu comentezi ca ai prea mult TVA de plata. 

Nu comentezi ca nu sunt autostrazi.

Nu comentezi ca e mizerie in spitale.

Nu comentezi ca invatamantul e praf.

Nu comentezi ca dobanda bancara e mare.

Nu comentezi cursul valutar.

Ai decis ca NU contezi! Nu ai dreptul sa comentezi!

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Eu nu o sa bat niciodata covoare…

Fragment

Dupa plecarea tatalui de dupa divort, am strans in mine multa ura fata de barbati. Il uram pe tata din tot sufletul meu de copil de 7-8 ani, iar mama era ingrozita si nu stia cum sa imi domoleasca sentimentele navalnice. Le verbalizam cu detasare, pana cand mi-a interzis efectiv sa mai vorbesc urat despre el.

Apoi s-a extins, de la tata catre mai toti barbatii, cu cateva exceptii: Nenea Gari, Tataie si Unchiuletu. O vedeam pe mama cat de tare se necajeste cand trebuiau batute covoarele, cum se ruga de sotul vreunei prietene sau vecine sa le bata si pe ale noastre. De fapt, ea nu se ruga de sot, ci prin intermediari,  de prietenele si vecinele maritate. Doar ca primea refuzuri si eschivari. Era un risc. O femeie singura, divortata, era un risc pentru barbatul oricarei neveste, pe o raza larga de actiune. Implicit era curva si clar l-ar fi violat pe neprihanit, in timp ce ii batea covoarele.

Batatorul de covoare din fata blocului imi parea simbolul familiei perfecte si fericirea absoluta. Ardeam cu nerabdare sa o vad pe mama si orice tata disponibil in jurul covorului, iar eu sa vin cu maturica si ligheanul cu otet, sa parem toti trei o familie fericita.

Dupa ce am mai crescut un pic, i-am tinut niste teorii mamei, ca e suficient sa aspiram covoarele si ca putem trai si fara sa le batem de Pasti si de Craciun. M-a asccultat! Nici acum nu inteleg cum de tinea cont de ideile mele.

M-am razbunat definitiv pe toti barbatii care bat covoare, cand le-am aruncat de tot si am pus parchet in casa. Gata, nu mai aveam nevoie de barbati. Eram un pui de misandra in devenire sau o viitoare lesbiana, asa credea mama.

Noroc cu adolescenta ca m-a salvat si am simtit fiorul primilor fluturi. Dar asta e alta poveste si este nevoie de un vin bun si o zi ploioasa, ca sa imi aduc aminte.

Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare