Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!

Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!  Ne porcăim în grupurile noastre, ne urâm între noi, ne împungem ori de câte ori avem ocazia, ne punem piedici, ne incomodăm și ne umilim. Fac parte din primele două categorii, cu incidență masivă cu cea de-a treia, iar de multe ori fiecare zi pare o luptă pe viață și pe moarte.

Ne place să generalizăm și să îi băgăm pe toți în aceeași oală, uitând că propria pădure este plină de uscături și că în cealaltă pot crește vlăstari tineri, care au nevoie de înțelegere sau că fiecare din noi a fost la început. 

Mi-am asumat de ceva vreme un rol suplimentar. Pe lângă cel de contabil și cel de antreprenor – mi-am asumat rolul să vorbesc (și să scriu) pe limba fiecăruia, în speranța că ne putem educa și dezvolta împreună.

M-am pus în papucii celuilalt și am arătat înțelegere și empatie. Întâi am fost contabil, am vrut să înțeleg antreprenorii și să fac lucrurile diferit. Rolul acesta nu se încheie niciodată și mai am multe de perfecționat, dar mă străduiesc în fiecare zi. Am vorbit simplu, curat, fără conturi și articole de lege. Am explicat fiecare obligație, indiferent cât de stupidă mi se părea și mie, fără să uit că am jurat să respect legea. 

Am devenit antreprenor fără să vreau, așa a vrut viața. Îmi plăteam taxele plângănd, lăsând contul pe zero și portofelul gol. Dădeam ultimul leuț pe salarii, eu rămânând ultima sau deloc. Din momentul acela am devenit un contabil mai bun decât cel de dinainte. Abia atunci am înțeles cu adevărat frământările mediului de afaceri. 

Am fost umilită la ghișee atât ca antreprenor cât și din postura de contabil. Am fost întoarsă din drum, am fost dusă cu vorba, am fost plimbată fără motiv. Am ieșit pe ușă și am intrat pe geam, chiar dacă aceste ipostaze mi se întâmplă în fiecare zi. Și nu știu dacă vor înceta vreodată. Am întâlnit și funcționari publici senzaționali, incredibili, niște minunății de oameni. De multe ori m-am pus în papucii lor și mi-am dat seama că nu au o viață ușoară. Ei sunt interfața instituției sau a guvernului și încasează toți scuipații meritați de capii lor. Și poate că nu au nicio vină. 

Ce este surprinzător, de când am început să scriu pe blog, dacă scriu de bine despre contabili, mă înjură antreprenorii. Dacă arăt greșelile contabililor, mi-o fur în mod sigur. Chiar dacă folosesc un limbaj civilizat, primesc mesaje urâte în public sau în privat, tocmai de la cei care se simt cu musca pe căciulă și care nu fac nimic să schimbe ceva la ei, să iasă din propria insuficiență. Dar le întorc obrazul celălalt. Norocul meu este că sunt mult mai multe mesajele de încurajare și de susținere, de multumire sau de apreciere pentru munca depusă.   

Am petrecut sute de ore citind proiecte legislative, am stat zeci de ore în dezbateri publice, ca să mut o virgulă de ici colo și am făcut toate astea pe timpul și nervii mei, de una singură. Am participat la alte zeci de emisiuni tv, ca să arăt cu degetul ce ni se întâmplă. Iar dacă mă uit în urmă, nu aștept vreo statuie, ci doar sper într-o economie mai bună.

Poate că mi-ar prinde mai bine să citesc o carte decât să scriu despre subiecte sensibile sau controversate, dar cineva trebuie să arate disfuncționalitățile dintr-o tabără sau alta. Pentru că visez la un mediu de afaceri curat, la contabili care sunt respectați și fac ceea ce au de făcut, la antreprenori responsabili și educați în ale afacerilor, la micșorarea birocrației, la funcționari înțelegători, la oameni cinstiți și serioși, la tarife corecte, la promisiuni ținute, la facturi plătite la timp, la contracte respectate, la venituri cinstite și declarate, la legislație corectă, la bun simț, la implicare, la respect, la încredere, la bunăvoință, la asertivitate, la înțelegere…

Oare se va termina războiul ăsta vreodată? Să ne amintim, în fiecare zi, că nu am exista unii fără ceilalți! 

Visez prea mult! Hai că îmi dau o palmă să-mi revin!

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Viata de contabil, doar obligatii fara drepturi

In calitate de expert contabil, supun atentiei voastre o trece in revista a obligatiilor pe care contabilul le are, mai ales ca azi e 24 ianuarie, zi care nu va fi niciodata libera pentru noi, cata vreme exista 25 – Ziua Sfantului Fisc. Viata de contabil functioneaza dupa alte reguli si dupa alt calendar. Nu e usoara si nici inteleasa. Si pentru ca azi e ziua Unirii, pe contabili ii unesc obligatiile. Poate intr-o zi, ii vor uni drepturile.

  • Avem obligatia de a prelucra actele agentului economic si de a-i da peste mana cand face cheltuieli nedeductibile.
  • Avem obligatia de a inregistra toate documentele pe care ni le pune la dispozitie (in ultimul moment) si de a reflecta o imagine fidela a situatiei patrimoniale.
  • Avem obligatia de a verifica daca facturile sunt completate cu toate datele posibile si imposibile.Avem obligatia de a depune peste 90 de declaratii anuale si de a nu uita niciuna din ele.
  • Avem obligatia de a respecta “ziua sfantului fisc – 25 a lunii”, fara concedii, fara boli, fara vacante, fara pauze, fara intreruperi de net, curent, fara sa crape pc-ul sau serverul ANAF-ului.
  • Avem obligatia de a sti cum sa completam acele declaratii, cu toate ca unele din ele nu au instructiuni de completare.
  • Avem obligatia de a nu gresi vreo declaratie, avem obligatia de a plati amenzi daca gresim vreo declaratie.
  • Avem obligatia de a cunoaste toata legislatia trecuta, prezenta si viitoare si de a informa corect agentul economic, chiar daca nu stim sau nu intelegem nimic din textul actului normativ.
  • Avem obligatia de a ne pregati continuu, de voie si de nevoie, pentru ca legislatia se schimba de la o zi la alta.
  • Avem obligatia de a ne asuma raspunderea pentru munca prestata si semnatura depusa, de multe ori, fara a fi platiti la timp sau deloc.
  • Avem obligatia de a schimba TVA-ul peste noapte, de a fiscaliza casele de marcat, de a inventaria stocurile, de a reface nirurile.
  • Avem obligatia de a regla fisele sintetice cu 70 – 300 pagini cu sume care nu stim cum sunt calculate.
  • Avem obligatia de a raspunde tuturor notificarilor de la ANAF, izvorate din defectiunile sistemului lor informatic.
  • Avem obligatia de a ne prezenta de n ori cu declaratii trecute si depuse, cu toate ca am facut aceleasi lucruri la vremea lor.
  • Avem obligatia de a sta drepti la un control si de a intocmi toate situatiile suplimentare care ni se cer.
  • Avem obligatia de a avea raspunsuri la toate intrebarile, prompt si la obiect, zi sau noapte.
  • Avem obligatia de a fi umiliti de fiecare functionar public, de a ne plimba de la un ghiseu la altul. Avem obligatia de a pleca acasa fara sa rezolvam problema si sa revenim a doua zi.
  • Avem obligatia de a informa, explica, educa nepriceperea antreprenorului si de a fi blamati pentru asta.
  • Avem obligatia de a purta vina pentru toate greselile, stiute sau nestiute ale antreprenorului.

Dar drepturile noastre care sunt?

  • Mi-as dori sa avem dreptul sa lucram pentru agentul economic si in folosul lui, nu doar sa depunem hartii la organismele statului.
  • Mi-as dori sa avem dreptul sa spunem ca marea majoritate a declaratiilor sunt multe si degeaba, ca sunt inutile si nu isi au rostul.
  • Mi-as dori sa avem dreptul de a pretinde functionarului public sa ne vorbeasca politicos si cu respect, sa isi idea silinta sa ne asculte si sa se straduiascasa ne rezolve problema, nu sa ne puna pe drumuri.
  • Mi-as dori sa avem dreptul prezumtiei de nevinovatiei in timpul unui control si sa fim tratati corect.
  • Mi-as dori sa avem dreptul sa fim intrebati despre modificarile legislative, inainte sa se intample. Si sa ne fie ascultata parerea.
  • Mi-as dori sa avem dreptul la viata si inainte de 25.
  • Mi-as dori sa avem dreptul la facilitati fiscale, pentru ca statul beneficiaza de munca noastra.

Contabilul este tacut si obedient, dar stie, de la firul ierbii, cum se misca economia. Și dacă despre antreprenori se spune că sunt motorul economiei, despre contabili aș putea spune că sunt roțile ei, fără de care această mașină complicată nu s-ar putea mișca din loc.

Foto credit: Valentina Saygo

Distribuie Aceasta Postare