Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro

Am fost un copil timid si lipsit de incredere si, chiar daca nu mai sunt copil, la fel m-as considera si acum. Doar ca nu conving pe nimeni. Multumesc soptit si zambesc in sinea mea. Cine, eu? 

Nici acum, dupa atata vreme, nu am invatat cum sa reactionez la complimente. Mereu ma surprind, de parca nu sunt pentru mine. La un moment dat, m-am hotarat sa ma bucur de ele, ca si cand ar fi vorba despre alta persoana. Asa imi este mai usor.  

Am decis sa ma schimb, din clipa in care am uitat de ceilalti si am inceput sa imi pese de mine. Am uitat de copilaria nefericita, de tineretea gri, de casnicia incheiata. Cumva, in acel moment am renascut. Am dat afara tot trecutul din viata mea, am golit sufletul de durere si mi-am eliberat inima, ca sa fac loc pentru mai multi oameni si iubire. 

Am inceput sa ma arunc cu capul inainte si sa risc, chiar daca urma sa ma lovesc si sa ma doara. (Acum am si o explicatie medicala: deviatie de 20% la urechea interna in aproximarea distantelor).

Am hotarat sa divortez, chiar daca imi jurasem sa fiu nevasta pe viata. 

Am inceput sa calatoresc in colturi indepartate de lume, chiar daca imi era frica sa dorm singura. 

Am decis sa investesc timp si bani in patru business-uri, chiar daca ma consideram cel mai bun executant si niciodata antreprenor. 

Am sarit cu parasuta, m-am dat cu motodeltaplanul si m-am plimbat cu balonul, chiar daca ma ia ameteala cand cobor scarile. 

Am facut snorkeling si scuba diving, chiar daca imi e frica de apa din cada.

Am aparut la zeci de emisiuni TV, chiar daca imi ingheata cuvintele pe buze si nu mai tin minte ce am scos pe gura. 

Am urcat pe scene sa vorbesc in fata oamenilor, chiar daca imi tremura picioarele si raman sleita de energie dupa aceea. 

Am indraznit sa merg in ture foto, chiar daca nu imi gasesc butoanele pe aparat.

Am inceput sa scriu pe blog, chiar daca ma minunez de vorbele mele, de parca ar fi dictate de o alta persoana. 

Am inceput sa rad din tot sufletul, chiar daca plang cu lacrimi de crocodil.

Stiu ca par puternica, dar iti jur ca nu am avut incotro. Eu ma vad aceeasi fetita timida, speriata si lipsita de incredere. Insa las viata sa ma minuneze si sa ma surprinda, iar eu ma bucur de fiecare traire!

Iti multumesc anticipat pentru share!

Foto credit: Oku

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Plang usor, asta e cusurul meu

Plang usor, atat de usor, incat oamenii din jurul meu s-au obisnuit. Plang de fericire, de emotii intense, plang de eliberare. Ma gandesc ca fiecare avem o portie de lacrimi pe care trebuie sa o consumam resonsabil si rational, iar eu nu reportez nimic de la un eveniment la altul, le epuizez pe toate.

In trecut plangeam de suparare, de tristete, de furie, de nervi, de frustrare. Acum am gasit alte motive de plans, pentru ca pe celelalte le-am eliminat unul cate unul.

  1. Plang la concerte cu muzica live. Ca e balet, opera sau Bono, nu conteaza. Simt cum muzica live imi ridica parul in cap si ma iau niste frisoane pe sira spinarii, incat imi inunda ochii cu lacrimi instantaneu si fara sa am vreun control. La inceput, imi era rusine de lacrimile mele nefiresti si le stergeam pe furis. Mimam preocuparea cu mana la falca si strecuram un deget pe sub ochelari. Acum imi respect lacrimile si le tratez cu aleasa consideratie. Le steg evident si sunt mandra de ele.
  2. Plang de fericire. Mi se pare cel mai pur moment pentru a varsa lacrimi. Bucuria imi invadeaza sufletul si simt ca e nevoie sa intensific clipele, sa le fac memorabile si sa nu le uit cu usurinta. Ca e doar un moment tihnit, in care ma simt iubita sau topai ca un copil traznit, arunc in univers cateva lacrimi razlete. Plang cand ma dau in leagan, cand ma plimb fericita pe o plaja, cand vizitez un loc care era pe lista de dorinte.
  3. Plang cand mi se indeplinesc dorintele. Am un carnetel de suflet in care imi scriu lucrurile simple pe care sa le fac in viata, dar si visele (hai sa le zicem obiective) pentru anul care vine. La sfarsitul anului imi fac bilantul, le tai pe cele indeplinite si le retraiesc bucata cu bucata. Atunci cand se intampla sa fac ce aveam pe lista, scap cateva lacrimi sau un ropot de plans, dupa caz. Dorintele pot fi diverse, de la zborul cu balonul, pana la zaritul licuricilor, de la calarit pana la savuratul unui rasarit sau fotografiatul unei bufnite.
  4. Plang atunci cand ma emotionez. Si ma emotionez usor. Ma emotionez in fata unor elefanti jucausi sau cand citesc comentariile voastre pe blog, dupa un curs reusit sau in timp ce beau o cafea delicioasa. Ma emotionez cand cineva imi multumeste sincer sau cand multumesc eu la randul meu. Cum mai spuneam aici, plang cu gandul la Africa si ori de cate ori urmaresc un documentar din safari.
  5. Plang la filme sau seriale. Plang in hohote. Lacrimile imi curg siroaie si nu mai prididesc sa le sterg. Cand se termina filmul, am manecile ude, iar daca e grav, fug sa imi iau un pachet de servetele. Plang de mi se zgaltaie plamanii, cu nasul curgand si cu suspine. Filmul de 5 lacrimi a fost „Machester by the sea”, unde Adagio in G Minor al lui Albioni m-a facut sa opresc vizionarea si sa plang la liber. Din cand in cand, cand nu am un motiv de plans, pun pe youtube tema muzicala a filmului si dau drumul la lacrimi sa isi faca numarul.

Femeile, prin firea lor sunt niste fiinte emotionale, iar trairile lor sunt ca un val, de sus in jos si de jos in sus. O sinusioda hormonala care are nevoie sa fie eliberata. Iar eu nu sunt mai prejos. Dau inapoi universului portia mea de lacrimi, insa lucrul care ma face iar sa plang, este ca am ales sa plang de fericire.

Foto credit: Oku

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezedentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Multumesc pentru share!

Distribuie Aceasta Postare