Angajatul din mediul privat, îmbolnăvit de birocratită cronică

Nu vreau să vorbesc despre sistemul de sănătate și câți bani risipește el, însă voi începe cu concluzia finală: cât timp și câți bani suge el de la angajat și de la mediul privat, la fel ca mielul care suge de la două oi. 

Angajatul devine asigurat după minim 6 (șase) luni stagiu de cotizare

Nu ai voie să te îmbolnăvești mai devreme de șase luni de la angajare și nici să nu îndrăznești să visezi la concediu medical în această perioadă, pentru că statul român te pune la o probă de 6 luni. Reziști, ești bun de muncă. Nu reziști, ghinion! Așa cum îți programezi concediul de odihnă, la fel trebuie să îți programezi și concediul medical la început de job, ca nu cumva să vină mai devreme decât se așteaptă Casa de Sănătate. Nu de alta, dar să nu îi iei pe nepregătite.

Stagiul de cotizare de minim 6 luni este o prevedere relativ nouă (OUG 8/2018), care a trecut neobservată și nici nu am văzut sindicatele dându-și ochii peste cap. Care sindicate?

City-break-uri sau concedii medicale

Ai trecut cu brio peste primele 6 luni de stagiu, acum ai dreptul să te îmbolnăvești. Însă primele cinci zile de boală se suportă din fonul de salarii al angajatorului. Acesta din urmă a ajuns să se lipsească de a înregistra concediul medical și îl numește sec “city break“. Pentru că nu are niciun control asupra angajatului care revine bronzat la serviciu și nici asupra medicul care a eliberat minunea de concediu medical. 

Nu pot să înțeleg de unde au izvorât aceste cinci zile și de ce angajatorul este obligat să suporte absența angajatului bolnav din banii săi, chiar dacă acesta contribuie la sănătate. Din practică spun că angajatorii ignoră concediile medicale de până în 5 zile, însoțite de o lumânare și colac.  Că oricum, restul zilelor de concediu tot cu lumânări și colaci se rezolvă. Plus un acatist din când în când, atunci când încasează mai repede de doi ani sumele restante. 

Cardul de sănătate sau adeverințe medicale

La fiecare vizită la medic a salariatului, un angajator este obligat să elibereze adeverință salarială pentru angajatul său. De ce? De’aia! Pentru că e greu să se acceseze baza de date, chiar dacă declarația 112 furnizează toate informațiile necesare pentru Casa de Sănătate, Casa de Pensii și toate cășile lor.

Hai să facem un calcul sumar cât îl costă pe angajatorul român să elibereze adeverința pentru medic. Presupunem că se fac două vizite anuale la medic. Durata de eliberare și înmânare a adeverinței este de 30 minute.

La un calcul corect avem 2 vizite la medic x 30 minute x 5 milioane angajați = 150.000.000 ore pe an. Unasutăcincizecimilioane ore pe an!

Adică 800.000 ore pe zi petrece mediul privat ca să elibereze adeverințele medicale. 

Dacă ar funcționa cardul de sănătate, aceste 150.000.000 ore ar putea crește productivitatea muncii, care oricum este printre cele mai scăzute din Europa.

Că vorba aceea, pe mort îl astupă pământul, pe viu hârtiile. 

Ce poate fi făcut rapid?

  1. Eliminarea eliberării adeverințelor medicale de către angajator și accesarea bazei de date comune.
  2. Eliminarea celor 5 zile de concediu medical suportate din fondul de salarii.
  3. Compensarea sumelor de recuperat din concedii medicale cu alte obligatii de plată la bugetul de stat. 
  4. Utilizarea cardurilor de sănătate în adevăratul sens al cuvântului, de la stagiul de cotizare până la istoricul medical al asiguratului. 
  5. Modificarea legislației privind concediile medicale. 
  6. Evidența electronică a concediilor medicale acordate de către medici. 
  7. Posibilitatea legală de a sancționa angajatul și medicul care fraudează sistemul de sănătate. 

Putem face atât de multe cu atât de puțin, dar trebuie doar să vrem acest lucru. Sistemul de sănătate este bolnav și nu îi prevăd o însănătoșire rapidă, dar nu îi putem permite să îmbolnăvească cronic mediul privat. 

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să completăm lista sau să lași un comentariu, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare