Registrul Unic de Control – un rău necesar. Sau nu!

Știu că ți se pare că achiziționarea Registrului Unic de Control este una din cele mai aberante obligații pe care o ai, în calitate de antreprenor la început de drum. Însă aș vrea să îți povestesc despre începuturile capitalismului in România de după 1990, când lumea afacerilor era o junglă.

Poate e greu de înțeles, dar patronii acelor vremuri nu prea aveau drepturi și nici legislație, iar forma de control cea mai des întâlnită era hărțuirea contribuabilului. În mod special, în aproperea sărbatorilor, aceștia invocau controale cu amenzi usturătoare, după care începea negocierea la sânge. Cedau în funcție de cât de consistentă era sacoșa cu produse. Iar dacă metoda ținea, veneau și luna viitoare, că deh, aproape orice patron avea vreo neregulă de ascuns.

Așa a aparut Legea 252/2003 care obligă organele de control să consemneze în registru, înaintea inceperii controlului, urmatoarele informații:

  • numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul;
  • unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control;
  • numărul și data delegației/ordinului de deplasare;
  • obiectivele controlului;
  • perioada controlului;
  • perioada controlată;
  • temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

De reținut

  1. Registrul Unic de Control se achizitionează în 30 zile de la înființarea entității, pentru sediul social și pentru fiecare punct de lucru sau sediu secundar autorizat.
  2. Registrul se completează numai de către organele de control.
  3. Registrul se păstrează la sediul social și la fiecare sediu secundar autorizat. (Înșnuruit și numerotat – o altă reminescență comunistă).
  4. Este obligatoriu pentru entitățile înființate la Registrul Comerțului. Pentru celelalte entități este opțional, dar eu le recomand și acelora să îl achiziționeze (ONG-uri și PFA-uri pentru profesii liberale înființate la ANAF).
  5. Neachiziționarea acestuia se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
  6. Neprezentarea acestuia la solicitarea organelor de control se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
  7. Se achiziționează de la direcția finanțelor publice de care aparține contribuabilul.
  8. Costă aproape 30 lei.

Ținând cont că în România avem aproape 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoanele juridice (poți consulta lista aici), acum îi înțelegi utilitatea?

Achiziționarea Registrului Unic de Control este un drept al tău, nu o obligație. Si costă doar 30 lei. Că ai putea să îl primești “gratis” la înființare, inclus în taxa de la Registrul Comerțului, asta e o altă poveste. În România ne-am obișnuit că lucrurile simple se complică. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Sabina Ghiormescu/Saygo Academy

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Lasă un răspuns