Eu nu o sa bat niciodata covoare…

Fragment

Dupa plecarea tatalui de dupa divort, am strans in mine multa ura fata de barbati. Il uram pe tata din tot sufletul meu de copil de 7-8 ani, iar mama era ingrozita si nu stia cum sa imi domoleasca sentimentele navalnice. Le verbalizam cu detasare, pana cand mi-a interzis efectiv sa mai vorbesc urat despre el.

Apoi s-a extins, de la tata catre mai toti barbatii, cu cateva exceptii: Nenea Gari, Tataie si Unchiuletu. O vedeam pe mama cat de tare se necajeste cand trebuiau batute covoarele, cum se ruga de sotul vreunei prietene sau vecine sa le bata si pe ale noastre. De fapt, ea nu se ruga de sot, ci prin intermediari,  de prietenele si vecinele maritate. Doar ca primea refuzuri si eschivari. Era un risc. O femeie singura, divortata, era un risc pentru barbatul oricarei neveste, pe o raza larga de actiune. Implicit era curva si clar l-ar fi violat pe neprihanit, in timp ce ii batea covoarele.

Batatorul de covoare din fata blocului imi parea simbolul familiei perfecte si fericirea absoluta. Ardeam cu nerabdare sa o vad pe mama si orice tata disponibil in jurul covorului, iar eu sa vin cu maturica si ligheanul cu otet, sa parem toti trei o familie fericita.

Dupa ce am mai crescut un pic, i-am tinut niste teorii mamei, ca e suficient sa aspiram covoarele si ca putem trai si fara sa le batem de Pasti si de Craciun. M-a asccultat! Nici acum nu inteleg cum de tinea cont de ideile mele.

M-am razbunat definitiv pe toti barbatii care bat covoare, cand le-am aruncat de tot si am pus parchet in casa. Gata, nu mai aveam nevoie de barbati. Eram un pui de misandra in devenire sau o viitoare lesbiana, asa credea mama.

Noroc cu adolescenta ca m-a salvat si am simtit fiorul primilor fluturi. Dar asta e alta poveste si este nevoie de un vin bun si o zi ploioasa, ca sa imi aduc aminte.

Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

8 Replies to “Eu nu o sa bat niciodata covoare…”

  1. Iubesc puterea ta de a fi vulnerabila si transparenta. As fi foarte incantat sa iti bat covoarele atat la propriu cat si la figurat. Asa te poti razbuna pe toti barbatii. Accept. Tare frumos suflet esti!
    P.S. Scrie-mi te rog! Orice.

    1. Buna Mircea, multumesc pentru mesajul tau si pentru cuvintele frumoase. Din fericire, nu mai e nevoie sa bat covoarele, pentru ca am renuntat la ele. Si nici nu vreau sa ma razbun pe barbati, aceea era gandirea unui copil. Acum am alte sentimente. Dar iti multumesc ca te-ai oferit sa fii cavalerul meu!

  2. Multumesc, Valentina !
    Am trecut prin aceiasi experienta si uitasem ce m-a facut sa lupt cu toti si cu toate pana la epuizare, chiar si atunci cand nu exista o miza. Am avut si eu sufletul plin de ura pe la 7 ani, am simtit durerea mamei, chiar daca o ascundea, am vazut cum era tratata in acele vremuri ca femeie divortata de cei din jur. Si atunci a aparut dorinta nebuna de a o proteja, de a prelua din responsabilitatile tatalui, de a-i arata ca pot bate cuie, covoare, ca pot face orice. Am invatat si luptat pentru a-mi face un rost ca sa nu depind niciodata de un barbat. Lupta asta m-a facut sa devin puternica, sa am incredere in mine, dar in acelasi timp m-a facut sa devin perfectionista si sa numai stiu cand sa ma opresc. Si acum am aflat, pe pielea mea, ca lupta asta continua se numeste STRES. Chiar daca am considerat ca sunt facuta dintr-un aliaj calit in batalii , stresul asta a lovit adanc in carne si oase. El joaca murdar, parsiv si te invinge cu propiile arme. Esti setata pe lupta ani la rand, organismul tau crede ca se confrunta cu pericole reale, fizice (razboaie,rani), intra in actiune si sistemul tau imunitar care cauta o eventuala infectie si atunci cand nu o gaseste devine confunz si iti ataca propriile celule sanatoase. Te trezesti la pamant si in toata disperarea ambitiile tale se evapoara, din adancul tau ies la suprafata dorinte arzatoare , care pentru alti oameni in acest moment par firesti, banale, incat esti dispus sa renunti la tot, la bani, la munca depusa, la pregatirea ta profesionala doar pentru posibilitaea de ati vedea copilul in ziua nuntii sau ati plimba nepotii in parc.
    Tot ce nu te doboara nu trebuie sa te faca mai puternic, ar trebui sa te faca mai intelept!

    PS: Admir tot ce faci pentru profesia contabila. Iti doresc succes in continuare!

  3. Draga Mihaela, as vrea in primul rand sa iti multumesc pentru gandurile tale si pentru cuvintele frumoase. De asemenea, ma bucur ca ai rezonat cu textul scris de mine si ca ai reusit sa iti descarci durerea acumulata. As fi ingrata sa nu zic ca ma bucur ca te-am intalnit, ca suntem doua persoane care au o problema cu „covoarele batute” si tot ce reprezinta ele pentru amandoua! Te imbratisez cu drag si sper sa te am alaturi si pe mai departe!

  4. Fragment descris parca din viata mea acum 6 ani,cand fetita mea avea 9 ani iar tatal ei a decis sa divorteze si sa-si traiasca fericirea.Nu credeam niciodata ca ii voi multumi,pentru ca datorita lui am ajuns femeia puternica de azi. Incredere si credinta.Doamne ajuta!
    Impresionant articol.Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.