Impozitul pe locuințe nerezidențiale – de luat în calcul

Din 1 ianuarie 2016 s-a modificat modul de calcul și cotele privind impozitul pe clădiri, în mod special cele aflate in proprietatea persoanelor juridice. Dacă anterior era o singură departajare, în funcție de categoria de proprietar: persoană fizică sau persoană juridică, a apărut o altă departajare, legată de destinația imobilului: rezidențială sau nerezidențială. Consider că sunt încă multe neclarități, așa că am strâns o serie de recomandări de luat în calcul.

Modul de calcul al impozitului pe clădiri:

1. Pentru mobilele cu destinatie nerezidențială, impozitul se calculeaza cu aplicarea cotei de 0,2 – 1,3% (procentele vor fi stabilite de consiliile locale) față de: 
♣ valoarea de evaluare efectuată în ultimii 5 ani, pe baza unui raport al unui evaluator autorizat;
♣ valoarea de achiziție, în cazul în care imobilul a fost achiziționat în ultimii 5 ani;
♣ valoarea construcției, în cazul în care construcția este mai nouă de 5 ani.
2. În cazul în care proprietarul persoana fizică nu dispune de o evaluare, cota de impunere va fi de 2% asupra valorii impozabile.
3. În cazul destinației mixte (partial locuință și partial sediu de firmă, pfa, punct de lucru etc.), impozitul se calculează proporțional cu spațiul folosit (rezidențial și nerezidențial).
4. În cazul în care spațiul este folosit doar ca domiciliu fiscal (fără desfășurarea activității), impozitul se calculează ca pentru persoanele fizice.
5. În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un sediu în care se desfășoară activitatea economică și cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se va calcula majorat.

Recomandări pentru persoanele fizice care au declarat sediu de firmă sau PFA la domiciliul lor:

1. Verificați modul de desfășurare a activității (activitatea să se desfășoare la terți).
2. Evitați decontarea cheltuielilor cu utilitătile în cazul de mai sus.
3. Activitatea desfășurată la terți ar putea fi fi taxată negativ, în cazul în care intenționați să înregistrați firma în scopuri de TVA.

Recomandări pentru persoanele fizice în ale caror imobile se desfaăoară activități economice:

1. Solicitați evaluarea imobilelor și raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat, din 5 in 5 ani.
2. Atenție la imobilele cu destinație mixtă, în așa fel încât să fie ușor de determinat diferențierea dintre cele doăa tipuri de folosință rezidențială și nerezidențială (suprafață în mp, număr de cameră etc).
3. Depunerea unei declarații în acest sens până la 31 martie.

Recomandări pentru persoane fizice proprietare de imobile, închiriate către persoane juridice, ca sedii de firmă cu desfașuararea activității:

1. Verificarea contractului de închiriere și a clauzelor (dacă este prevăzută o modificare de tarif independentă de voința proprietarului) pentru a propune recuperarea acestei cheltuieli semnificative.
2. Obligația achitării și suportării cheltuielii privind impozitul pe imobil este obligația proprietarului.
3. Evaluarea imobilului din 5 in 5 ani.
4. Depunerea unei declarații în acest sens până la 31 martie.

Recomandări pentru firmele care au sediul social sau punct de lucru în spații închiriate de la persoane fizice.

1. Asteptați majorarea chiriei cu diferența de impozit (de aproape 25 de ori mai mare).
2. Discutați clar dacă impozitul este inclus în valoarea chiriei, să nu apară costuri sau discuții suplimentare. 
3. Recomandați proprietarului evaluarea imobilului.
4. Luați o decizie de eficientizare a costurilor abia după ce aveți toate datele privind costurile suplimentare.

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!

Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari!  Ne porcăim în grupurile noastre, ne urâm între noi, ne împungem ori de câte ori avem ocazia, ne punem piedici, ne incomodăm și ne umilim. Fac parte din primele două categorii, cu incidență masivă cu cea de-a treia, iar de multe ori fiecare zi pare o luptă pe viață și pe moarte.

Ne place să generalizăm și să îi băgăm pe toți în aceeași oală, uitând că propria pădure este plină de uscături și că în cealaltă pot crește vlăstari tineri, care au nevoie de înțelegere sau că fiecare din noi a fost la început. 

Mi-am asumat de ceva vreme un rol suplimentar. Pe lângă cel de contabil și cel de antreprenor – mi-am asumat rolul să vorbesc (și să scriu) pe limba fiecăruia, în speranța că ne putem educa și dezvolta împreună.

M-am pus în papucii celuilalt și am arătat înțelegere și empatie. Întâi am fost contabil, am vrut să înțeleg antreprenorii și să fac lucrurile diferit. Rolul acesta nu se încheie niciodată și mai am multe de perfecționat, dar mă străduiesc în fiecare zi. Am vorbit simplu, curat, fără conturi și articole de lege. Am explicat fiecare obligație, indiferent cât de stupidă mi se părea și mie, fără să uit că am jurat să respect legea. 

Am devenit antreprenor fără să vreau, așa a vrut viața. Îmi plăteam taxele plângănd, lăsând contul pe zero și portofelul gol. Dădeam ultimul leuț pe salarii, eu rămânând ultima sau deloc. Din momentul acela am devenit un contabil mai bun decât cel de dinainte. Abia atunci am înțeles cu adevărat frământările mediului de afaceri. 

Am fost umilită la ghișee atât ca antreprenor cât și din postura de contabil. Am fost întoarsă din drum, am fost dusă cu vorba, am fost plimbată fără motiv. Am ieșit pe ușă și am intrat pe geam, chiar dacă aceste ipostaze mi se întâmplă în fiecare zi. Și nu știu dacă vor înceta vreodată. Am întâlnit și funcționari publici senzaționali, incredibili, niște minunății de oameni. De multe ori m-am pus în papucii lor și mi-am dat seama că nu au o viață ușoară. Ei sunt interfața instituției sau a guvernului și încasează toți scuipații meritați de capii lor. Și poate că nu au nicio vină. 

Ce este surprinzător, de când am început să scriu pe blog, dacă scriu de bine despre contabili, mă înjură antreprenorii. Dacă arăt greșelile contabililor, mi-o fur în mod sigur. Chiar dacă folosesc un limbaj civilizat, primesc mesaje urâte în public sau în privat, tocmai de la cei care se simt cu musca pe căciulă și care nu fac nimic să schimbe ceva la ei, să iasă din propria insuficiență. Dar le întorc obrazul celălalt. Norocul meu este că sunt mult mai multe mesajele de încurajare și de susținere, de multumire sau de apreciere pentru munca depusă.   

Am petrecut sute de ore citind proiecte legislative, am stat zeci de ore în dezbateri publice, ca să mut o virgulă de ici colo și am făcut toate astea pe timpul și nervii mei, de una singură. Am participat la alte zeci de emisiuni tv, ca să arăt cu degetul ce ni se întâmplă. Iar dacă mă uit în urmă, nu aștept vreo statuie, ci doar sper într-o economie mai bună.

Poate că mi-ar prinde mai bine să citesc o carte decât să scriu despre subiecte sensibile sau controversate, dar cineva trebuie să arate disfuncționalitățile dintr-o tabără sau alta. Pentru că visez la un mediu de afaceri curat, la contabili care sunt respectați și fac ceea ce au de făcut, la antreprenori responsabili și educați în ale afacerilor, la micșorarea birocrației, la funcționari înțelegători, la oameni cinstiți și serioși, la tarife corecte, la promisiuni ținute, la facturi plătite la timp, la contracte respectate, la venituri cinstite și declarate, la legislație corectă, la bun simț, la implicare, la respect, la încredere, la bunăvoință, la asertivitate, la înțelegere…

Oare se va termina războiul ăsta vreodată? Să ne amintim, în fiecare zi, că nu am exista unii fără ceilalți! 

Visez prea mult! Hai că îmi dau o palmă să-mi revin!

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Dragă antreprenorule, cum decontezi cheltuielile?

La sfârșitul lunii vine momentul ăla, când te scotocești în buzunare, portofel și torpedou după hârtiuțe și bonulețe, ca să duci actele la contabilă, că mereu te bate la cap! Faci un vraf mare și le arunci într-o pungă de Mega, să-și aleagă! Pentru că linsul bonurilor fiscale este una din activitățile preferate ale contabililor, ei mereu găsesc ceva savuros/gustos pe dosul peticelor de hârtie. 

Recomandări în pregătirea documentelor lunare:

  1. Stabilește-ți un loc acasă sau la birou unde să strângi lunar hârtiile contabile. Că este un sertar, o cutie de pantofi, o tăviță pentru documente, o mapă cu capsă sau zip, pune-le acolo zilnic, săptămânal și nu doar o dată pe lună. 
  2. Nu lăsa bonurile fiscale pe hârtie termică în torpedoul mașinii, mai ales în sezonul estival, pentru că nu se va mai putea citi nimic de pe ele. Devin „simpatice” din cauza căldurii și sumele dispar ca vrăjite. 
  3. Nici bonurile din portofel nu au o viață mai bună, mai ales dacă îl porți în buzunarul de la spate și transpiri mult! Umezeala și parfumul vor avea efect maxim!
  4. Netezește-le un pic, nu le duce sub formă de movilă/munte/grămadă. Nu a zis nimeni să le calci cu fierul, dar dacă le lași așa, par mai multe decât sunt, iar contabila o să-ți crească tariful (glumesc, dar nu e glumă).
  5. Dacă ești plătitor de TVA, solicită bon fiscal cu CUI, ca să ți se deducă TVA-ul de pe acel bon. Dacă nu esti plătitor de TVA, nu-ți bate capul, dar solicită bonul fiscal. 
  6. Dacă valoarea cumpăraturilor depășește echivalentul a 100€, cere factură. Bine, comerciantul e obligat să îți dea factură indiferent de valoarea cumpărăturilor. Mai ales dacă ești înscris in scopuri de TVA.
  7. Evită să plătești cu cardul de firmă cheltuieli personale, de genul berea cu prietenii, anticoncepționalele nevestei sau proteza soacrei. Pentru astea fă-ți card personal. Abia nu se mai hlizesc fetele de la conta cu bonurile tale. 
  8. Dacă plătești cu cardul personal cumpărături pentru firmă, păstrează bonul fiscal sau factura. Că de aia există decontul de cheltuieli, ca să îți primești banii înapoi. 
  9. Dacă folosești ride sharring, îți recomand să faci un card de firmă separat de contul curent, mai ales de când au intrat rușii pe piață. Nu de alta, dar se practică phishing-ul, un altfel de pescuit. Eventual poți printa chitanțele primite pe email (știu, și pe mine mă doare sufletul), pentru că nu toate firmele astea trimit desfășurător lunar. 
  10. Dacă plătești un furnizor și primești chitanță, pune-o în teancul cu celelalte acte. Ea este dovada achitării obligatiei de plată, chiar dacă factura a fost trimisă la contabilitate luna trecută. Una-i una, alta-i alta!

Dacă așa procedezi, nu o lua personal și schimbă ceva la tine, nu mă înjura pe mine. Dacă nu e cazul tau, dă mai departe, poate se schimbă alții!

Nu-i așa că nu e chiar atât de complicat pe cât pare? O să te obișnuiești, o să înveți și o să te descurci minunat cu timpul. Cu cât balanța ta o să reflecte realitatea, cu atât informațiile de acolo te vor ajuta să îți analizezi afacerea. 

Profituri maxime îți doresc!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Perlele nu au nicio vină…

Am purtat perle la nuntă și am îngrozit toate femeile din viața mea. Mama se dădea de ceasul morții să mă convingă să îmi pun altceva la gât, un lănțișor, o cruciuliță, o pietricică.

Superstiția spune că perlele îți aduc o căsnicie plină de lacrimi. Este mai simplu să dai vina pe mercur retrograd, pe geanta pusă pe podea, pe sarea vărsată și oglinda spartă, pe ceasul rău și pisica neagră. 

Mai trecusem printr-o furtună cu făcutul nunții în luna mai. Cică iubirea se destramă la fel cum se scutură florile. Iubirea mea nu s-a destrămat. A fost doar cusută prost. Mi-am iubit fostul soț cu tot sufletul, până când am ales să ne despărțim drumurile. Când șuvoaiele au început să curgă, le-am numărat. Erau vreo treizeci, așa că am început să număr și nopțile cu perna udă. Până le-am terminat.

Asumă-ți greșelile din viață și repară-le. Nu da vina pe nimeni, decât pe tine. Dacă ai o căsnicie nefericită, nu e din cauza lunii mai, a florilor sau a perlelor.  Iar un divorț nu este sfârșitul vieții, este începutul ei. Fericirea începe atunci când vrei să o primești. Deschide ușa și dă-i voie să vină. Iartă-te și iubește-te așa cum ești. Abia atunci te vei accepta pe tine în viața ta. 

Nu regret nicio lacrimă vărsată, pentru că azi nu aș fi fost cea de-acum. Nu vreau să știu ce aș face dacă aș da timpul înapoi. Știu doar că aș purta perle la nuntă și nu aș da vina pe ele.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Dragă antreprenorule, tu cum plătești salariile? Douăsprezece reguli de plată salarială

Știu că o să-mi răspunzi că le plătești atunci când ai bani. Dacă îi ai. Dar hai să vedem împreună ce poți îmbunătăți în relația pe care o ai cu angajații tăi și să înveți primii pași de disciplină financiară legată de plata salariilor.

Douăsprezece reguli de plată a salariilor

  1. Alege o zi. Stabilește perioada cea mai lejeră din lună. Stiu că nu ai cash-flow (dar promiți că o să îți faci la un moment dat), dar tu știi cel mai bine în ce perioadă a lunii ai cele mai multe plăți și încasări. Dacă pe 30/31 ai scadențele la leasing sau chirie, 25 e „ziua sfântului fisc”, pe 5 e rata la bancă mort-copt, pare că pe 10 ar fi o zi din lună mai favorabilă. Acum uita-te la scadențele clienților și vezi în ce perioadă a lunii au cele mai multe comenzi. Dacă ai o afacere repetitivă și toți clienții ar trebui să plătească până pe 10, atunci e simplu, dar tot ți-aș recomanda să lași un răgaz de 2-3 zile, mai ales dacă ai un grad scăzut de încasare a creanțelor în firmă. Deci 15 ar fi cel mai bine. Corect?
  2. Așteaptă să se termine luna și nu plăti niciodată salariile înainte să întocmești pontajul, mai ales daca ai externalizat serviciul de salarizare. Nu le plăti pe 30/31 ale lunii, când luna nici nu s-a terminat. Un concediu medical sau o demisie inopinată îți poate da calculele peste cap. Ține minte că documentul care stă la baza întocmirii statului de salarii este pontajul, iar ca să îl întocmești ai nevoie să se termine luna. Stiu că exagerez, dar nu face fals în acte.
  3. Plătește salariile de pe stat, nu de pe agendă. Cum spuneam mai sus, obișnuiește-te să lucrezi cu statul de plată al salariilor, pentru tine se întocmește, nu doar pentru fisc. Cred că nu are rost să deschidem discuția despre salariile de pe agendă și banii la gri, mai ales pe praful ăsta de lipsă de forță de muncă, dar tu știi mai bine decât mine ce socoteli îți faci.
  4. Păstrează confidențialitatea. Salariații nu semnează pe statul de plată, pentru că salariile (teoretic) sunt confidențiale. Dar dacă plătești salariile numerar, aceștia trebuie să semneze fluturașul cum că au primit salariul. Acesta este dovada că l-ai plătit. Iar daca nu e semnat și dai banii pe prietenie, posibil să îl mai dai o dată, dacă te trezești cu un control de la ITM. Dacă plătești prin bancă, nu e nevoie să îți semneze, dar dă-i omului fluturașul lui, ca să vadă câți bani i se rețin la stat. Să nu te înjure doar pe tine, să înjure și guvernul. Și încă ceva, să nu dai bani din firmă fără documente nici măcar mamei tale!
  5. Avans și lichidare. Cum e mai bine? Depinde ce categorie de angajați ai. Dacă au o educație financiară și își drămuiesc banii de la o lună la alta, poți alege doar lichidare. Dacă ai fluxuri variabile de disponibil, atunci este indicat în două tranșe, ca să nu fie efortul financiar prea mare. Dacă vrei să scapi de „Dă și mie 100 lei„, atunci plătește și avans și lichidare. Eu prefer doar lichidare și aceea e pe 15 a lunii următoare.
  6. Fă documentele după realitate și nu realitatea după documente. Verifică în primul rând care este data plății trecută în contractul de muncă. Am întâlnit situații în care antreprenorul plătea salariile pe 10 a lunii următoare, dar în contracte era trecută data de 1. Deci fă ce scrie, nu fă ce se face.
  7. Ziua sfântă de plată. Nu întârzia niciodată salariile, chit că ai alte priorități. Întâi salariile și apoi poprirea de la bancă, chiar dacă tu nu ai un ban în buzunar. Te împrumuți și faci pe dracu în patru cu două-trei zile înainte, ca să plătești salariile la timp. Angajații tăi au de pus pâinea pe masă, rate la bancă sau le taie gazul și nicio greșeală de-a ta nu are voie să îi afecteze.
  8. Toată lumea primește banii la aceeași dată. Am întâlnit un mic antreprenor care plătea fiecare salariat la data la care îl angajase. Noroc că avea doar 4, iar unul primea salariul pe 3, altul pe 8, al treilea pe 17 și ultimul pe 22. Nu e de râs, dar omului nu îi explicase nimeni cum stă treaba și a făcut și el cum l-a tăiat capul.
  9. De weekend. Dacă ziua de salariu pică sâmbată, eu dau salariile de vineri, iar dacă pică duminică, le dau luni. Și informează-i de aceste reguli, care te ajută atât pe tine, cât și pe angajații tăi.
  10. De sărbători nu fac schimbări, iar aici mă refer la Paști și Crăciun, mai ales că există viață și după aceea. Dar am grijă de fiecare să primească o primă și să nu plece acasă cu mâna goală.
  11. Păstrează contactul și mulțumește, nu aștepta să ți se mulțumească. Pe mine mă doare că pierd contactul cu fiecare angajat, mai ales de când salariile se plătesc prin bancă și tichetele de masă pe card. Dar încerc, din când în când, să dau o primă sau un bonus și să mulțumesc angajatului pentru munca prestată.
  12. Comunică regulile la angajare. O dată cu oferta scrisă de salarizare și bonusare, la angajare discută despre toate regulile sau cutumele stabilite la tine în firmă, ca să dai dovadă de seriozitate și stabilitate. Nu ai ofertă scrisă de salarizare la angajare, pe care semnează candidatul că a luat la cunoștință? Nu-i nimic, o faci de mâine.

Poate că nu sunt cele mai bune sau cele mai adevărate reguli legate de salarizare, dar pe mine m-au ajutat mult și am vrut să le împărtășesc cu tine. Dacă ai altele în plus, te rog să mi le lasi în comentarii, ca să îmbunătățim lista. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Registrul Unic de Control – un rău necesar. Sau nu!

Știu că ți se pare că achiziționarea Registrului Unic de Control este una din cele mai aberante obligații pe care o ai, în calitate de antreprenor la început de drum. Însă aș vrea să îți povestesc despre începuturile capitalismului in România de după 1990, când lumea afacerilor era o junglă.

Poate e greu de înțeles, dar patronii acelor vremuri nu prea aveau drepturi și nici legislație, iar forma de control cea mai des întâlnită era hărțuirea contribuabilului. În mod special, în aproperea sărbatorilor, aceștia invocau controale cu amenzi usturătoare, după care începea negocierea la sânge. Cedau în funcție de cât de consistentă era sacoșa cu produse. Iar dacă metoda ținea, veneau și luna viitoare, că deh, aproape orice patron avea vreo neregulă de ascuns.

Așa a aparut Legea 252/2003 care obligă organele de control să consemneze în registru, înaintea inceperii controlului, urmatoarele informații:

  • numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul;
  • unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control;
  • numărul și data delegației/ordinului de deplasare;
  • obiectivele controlului;
  • perioada controlului;
  • perioada controlată;
  • temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

De reținut

  1. Registrul Unic de Control se achizitionează în 30 zile de la înființarea entității, pentru sediul social și pentru fiecare punct de lucru sau sediu secundar autorizat.
  2. Registrul se completează numai de către organele de control.
  3. Registrul se păstrează la sediul social și la fiecare sediu secundar autorizat. (Înșnuruit și numerotat – o altă reminescență comunistă).
  4. Este obligatoriu pentru entitățile înființate la Registrul Comerțului. Pentru celelalte entități este opțional, dar eu le recomand și acelora să îl achiziționeze (ONG-uri și PFA-uri pentru profesii liberale înființate la ANAF).
  5. Neachiziționarea acestuia se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
  6. Neprezentarea acestuia la solicitarea organelor de control se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
  7. Se achiziționează de la direcția finanțelor publice de care aparține contribuabilul.
  8. Costă aproape 30 lei.

Ținând cont că în România avem aproape 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoanele juridice (poți consulta lista aici), acum îi înțelegi utilitatea?

Achiziționarea Registrului Unic de Control este un drept al tău, nu o obligație. Si costă doar 30 lei. Că ai putea să îl primești „gratis” la înființare, inclus în taxa de la Registrul Comerțului, asta e o altă poveste. În România ne-am obișnuit că lucrurile simple se complică. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Sabina Ghiormescu/Saygo Academy

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Ce faci când afacerea ta se dărâmă sau te dărâma?

Afacerile vin si pleacă. Afacerile cresc, stagnează sau mor subit. Afacerile zboară în sus sau în jos. Atunci când mor, afacerile pot lăsa datorii sau nu. Sau victime. Însă cel mai important lucru, afacerile sunt făcute de oameni, pentru oameni și cu oameni. Iar lucrul acesta nu trebuie să îl uităm niciodată.

Relația de confidențialitate pe care o are un contabil cu clientul lui, îi determină pe amândoi să ajungă la intimități și dezvăluiri care nu au legatură cu profesia. De multe ori am comparat nivelul de confidență cu cel care se atinge la spovedanie cu un preot, la terapie cu un psiholog sau la medic cu durerea fizică.

De prea multe ori, am fost în ipostaza de a vorbi, cu balanța în față, despre altceva decât cifre. Știu că nu am abordat niciodată un subiect atât de sensibil, ca dramele psihologice din spatele hârtiilor, dar sunt atât de multe! Și din ce în ce mai dese.

Îmi amintesc cum nu primeam factura de telefonie mobilă niciodată la timp, iar cu vocea jenată, clientul îmi mărturisește că este reținută de soția care verifica apelurile date. Era vremea când operatorul de telefonie trimitea sumarul convorbirilor telefonice. I-am recomandat să imi dea factura, dar să păstreze anexa, așa eram mulțumite cele două femei din viața lui.

Sau cum un cuplu tânar se apucase de afaceri împreună și se certau, scoțându-si ochii, pentru fiecare acțiune sau non-acțiune al celuilalt. Le-am definit sarcinile și „departamentele” de care să raspundă fiecare în parte, făra să interfereze sau să se critice unul pe celălalt. Au reușit să treacă peste probleme, să se casătorească, iar afacerea să meargă bine.

Un alt client se simțea neajutat de asociatul său, mai ales când cel din urmă se bucura de dividende si atât. Ajuns în pragul disperării, i-am explicat care sunt drepturile, obligațiile și rolul fiecaruia. Un asociat asta face – încasează dividende. Dar el, cu rol și de administrator, trebuie să administreze afacerea. A înțeles ce are de făcut și și-a asumat rolul. Am dezvoltat subiectul aici. Poate te ajută să il citesti.

Am întâlnit un client care gestiona cu greu nivelul de îndatorare pe care îl avea afacerea lui la un moment dat. De asemenea, dorea să profite de o oportunitate si să se extindă mai mult decât ar fi putut duce. Atât de mult îl afecta, încât nu mai dormea noaptea. I-am explicat riscurile, provizioanele, gradul de îndatorare și am făcut împreună proiecția eventualei extinderi. Ne-a dat cu virgulă, iar el s-a liniștit.

Un alt client a ratat o lucrare și lucrul acesta l-a doborât. Un om cu principii și valori bine conturate, nu putea admite că a greșit, iar asta îl aruncase într-o depresie profundă. Nu întelegeam de ce nu  răspunde la emailuri, de ce tace. A făcut un efort colosal și mi-a cerut o întâlnire. Stăteam în fața unei umbre de om, care își frământa mâinile, în timp ce făcuse bucăți un servețel. S-a deschis din prima și mi-a zis că viața lui nu mai are sens. Că nu se poate ierta. Că a bagat firma în faliment și nu va mai putea să îsi întrețină familia și nici să își revină. I-am aratat cu balanța în față, că lucrurile stau bine, că nu are datorii, chiar dacă am plâns în hohote după ce am terminat întâlnirea. A luat o pauză și a primit ajutor specializat. Dar știu că după întâlnirea avută, s-a jucat cu copiii lui și a pregătit masa, lucruri pe care nu le mai făcuse de o lună. Iar asta nu se compară cu nimic!!!

Sfaturi pentru antreprenori

  • Vorbește cu contabilul tău despre problemele pe care le ai, chiar dacă au sau nu legătură cu balanța. Au sigur legătură cu tine, pentru că tu ești cel care o conduce.
  • Mărturisește-ți temerile înainte să se adeverească. Fiecare din ele poate avea o rezolvare, o soluție sau un provizion. Doar să nu fie prea târziu.
  • Spune-i contabilului tău ce planuri de viitor ai, că sunt personale sau profesionale. Nu ai idee cât de mult o încadrare sau un detaliu pot fi semnificative pentru vectorul tău fiscal.
  • Cere-i sfatul sau recomandări contabilului tău. Mai are clienți în portofoliu și cine știe ce parteneriat iese. Iar el este bucuros să vadă cum îți crește afacerea.
  • Ascultă-ți contabilul și citește cifrele pe care ți le poate ghici din balanță ca din ghioc. Crede-mă, că știe ce spune.
  • Nu te duce la el după ce ai făcut-o lată. Du-te înainte!

Sfaturi pentru contabili

  • Ascultă-ți clientul. Lasă-l să se deschidă in fața ta. O tăcere poate avea altă semnificație în spate, nu doar că e împrăștiat și nu îți aduce actele la timp.
  • Știu că nu ai pregătire în management, dar o discuție cu toți asociații poate fi edificatoare. Îi poate ajuta să înteleaga care sunt rolurile fiecăruia, înainte să se certe pentru bani și să rupă firma în două.
  • Nici pregătire psihologică nu ai, dar poate e indicat să inviți și soția la o întâlnire. Mai ales dacă platește implantul mamar cu cardul firmei sau dacă are impresia că ai o aventură cu soțul ei, care îți răspunde prea prompt la telefon seara pe 24.
  • Învață-ți clientul să folosească informația contabilă ca să își conducă afacerea. Dacă nu o faci tu, cine vrei să o facă? Dacă îi explici de la început, vei avea în timp un dialog, nu un monolog al surzilor.
  • Rolul tău nu este doar să depui declarații pentru ANAF. Să nu uiți asta niciodată, chiar dacă știu că obligațiile declarative sunt copleșitoare. Dar la fel de bine știu că sentimentul de utilitate poate fi de excepție!

Depresia nu este o poveste, este o boală ca oricare alta. Chiar dacă nu poți pune degetul unde doare, doare peste tot. Nu ignora semnele și nu o trata cu nepăsare. Pentru că este printre noi, chiar dacă nu o vezi.

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Marius Donici

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Am un cadou pentru tine! Rețeta mea de humus, în mai puțin de cinci minute, să te lingi pe degete!

Pentru că mă pregătesc să aniversez peste 500.000 vizualizări pe blog și vreau să îți mulțumesc că îmi citești articolele, m-am gândit să împărtășesc cu tine cea mai recentă rețetă pe care am descoperit-o de curând – rețeta de humus de casă, cel mai rapid, cel mai cremos și cel mai gustos posibil. Am împletit în acest articol toate pasiunile mele: pasiunea pentru fotografie (am făcut humusul cu aparatul foto în mână), pasiunea pentru călătorii (mi-am adus aminte de humusul pe care l-am mâncat în Maroc, Istanbul, Cappadocia, Israel, Iordania), pasiunea pentru perfecțiune (o să te convingi după ce guști cât e de perfect), pasiunea pentru bucătăreală (vezi castronul ceramic cu dervișii zburători pe care l-am luat de la Istanbul?), pasiunea pentru blog (tot ție îți mulțumesc și din respect, îmi amestec cuvintele cu fotografiile proprii).

Eu cu humusul am o relație specială, în sensul că îl ador, dar nu îmi ieșea niciodată ca cel pe care îl mâncam în restaurante, cu uleiul curgând pe mână, gemând de plăcere. Obișnuiam să comand de la un restaurant libanez, însă m-am săturat de atitudinea neprietenoasă de la telefon și de erorile de la fiecare comandă. De fiecare dată imi ieșsea nisipos, apos, prea tare sau prea aspru. Am încercat tot procesul tradițional: înmuiat năutul, fiert boabele cu bicarbonat, dezpielițat, pasat, reglat cu pasta de susan și ulei, etc, era un dezastru. De câte ori întâlneam o persoană din Orientul Mijlociu, o luam la întrebări în căutarea rețetei perfecte. Degeaba.

Am întrebat-o pe Jamilla (cea cu fotografia, nu cea cu bucătaria) și mi-a dat niște direcții, chiar dacă ea face rețeta după ureche și după gust. (Îți sunt veșnic recunoscătoare, Jamilla!)

Nu-i așa că nu știai despre mine că stau la cratiță și nici că sunt gospodină? Să ne înțelegem, nu fac contabilitate în bucătărie, doar mancare și doar din când în când, că ce-i răruț e mai drăguț!

Deci, să lasam vorbăria și să îti arăt ce ai nevoie:

  • o conservă de pastă de năut (o găsești la Mega)
  • 4 linguri de pastă de susan (tahina)
  • 5 linguri de ulei de măsline (presat la rece)
  • un cățel de usturoi
  • jumătate de lămâie
  • sare
  • un praf de chimion/cumin (să nu îi zici chimen, ăla e altceva)

Am pus toate, dar absolut toate ingredientele într-un castron: pasta de năut, tahina, uleiul de măsline, usturoiul zdrobit cu presa, zeama de la lămâie, sare, chimion si am bagat blenderul în ele. Maxim cinci minute durează totul, cu stors de lămâie si curățat de usturoi.

Uita-te la el cât este de fin, de onctuos si de cremos!

Pentru o prezentare ca de restaurant, am decorat cu fulgi de ardei iute și am stropit din belșug cu ulei de măsline. Arată yummy!

E adevarat, eu am făcut o cantitate de trei ori mai mare, pentru că am la birou niște mari devoratoare de humus, așa că le fac o surpriză! Șșșșșt!

Aici ar fi trebuit să pun o poză cu mine mâncând, în timp ce mi se scurge uleiul pe mână, dar mai bine lasă, uite o poză cu lipia pe care am morfolit-o în castronel.

Eu vreau să îți mulțumesc pentru că te am alături, pentru că îmi citești articolele, pentru că îmi trimiți cele mai frumoase emailuri, pentru că îmi lași mesaje și pentru că îmi dai share la articole!

Poftă bună! Aștept părerea ta după ce încerci rețeta!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

Distribuie Aceasta Postare