Viata dulce cu … Dulcegaria!

M-am hotarat sa imi fac viata mai dulce, de parca nu erau suficiente proiectele din care fac parte. Dar pentru voi, cititorii mei, care nu ma cunosc suficient de bine sau pentru cei care nu au inteles mare lucru ce „shaorma cu de toate” este profilul meu de Facebook, cred ca a venit vremea sa ma confesez!

M-am asezat la cratita! Si nu asa oricum, ci la modul serios. Fac papanasi la Dulcegaria Food Truck.

Stiu ca ma cunoasteti in calitate de expert contabil, calatoare de profesie si lovita recent de boala fotografiei. Mai stiti ca imi place sa ma joc cu cuvintele scrise (iar pentru asta va multumesc), chiar daca nu am disciplina unui bloger consecvent, imbin utilul cu placutul.  Stiti ca restituim TVA pe Aeroportul Henri Coanda si mi se zice „doamna care da bani”, de cand am deschis primul ghiseu de Tax Free. Si mai stiti ca imi plac pantofii cu toc si rochiile, de la care nu lipsesc perlele.

Luand in considerare cele de mai sus, a fost cam greu sa ma vada cineva invartind la papanasi, manjita pe sort cu dulceata si ciocolata! I-am socat pe multi cunoscuti, care m-au intalnit weekendul trecut la Wine & Street Food Festival, calare pe casa de marcat.

De ce Dulcegaria?

Profesia mea de contabil nu imi ofera un rezultat finit al muncii mele, mai ales ca niciun client nu si-a inramat (inca) bilantul contabil si nici nu a lesinat de extaz la vederea lui. Aveam nevoie in subconstient de o vorba buna sau de apreciere, asa ca acum imi dau lacrimile atunci cand mi se intorc, plini de dulceata, cumparatorii pofticiosi si mai cumpara o portie! Sau doua! De aceea, la Dulcegaria ne-am hotarat sa cultivam gustul uitat al papanasilor traditionali. Ii facem cu ingrediente naturale si cu multa dragoste. Punem muuulta branza de vaci, oua proaspete si faina, cat sa trezim in fiecare client amintiri din copilarie cu papanasii pe care ii facea bunica lui.

Cum e la un festival de street food?

Super marfa! Este o energie incredibila si imi place la nebunie sa stau la tejghea, sa vand si sa glumesc cu fiecare client in parte, sa rad cu gura pana la urechi si sa apar in selfie-urile cumparatorilor. Am uitat de incrancenarea fiscala si m-am bucurat de fiecare moment. Am spalat vase, am adunat gunoaiele din jur cu placere, am strigat dupa musterii, am purtat cu mandrie sortul Dulcegaria. M-am imprietenit cu ceilalti participanti si ne-am amuzat de ploaia care ne-a speriat clientii. Chiar ca sunt franta de oboseala dupa trei zile pline de festival si nu am avut nici o clipa libera, incepe o noua saptamana si o iau de la capat, fara pauza, dar cu sufletul plin de bucurie!

Sunt incantata ca Dulcegaria a primit premiul II la concursul de popularitate de la Wine & Street Food Festival, din 50 de truck-uri participante, iar pentru asta multumesc cu drag prietenilor reali si virtuali, care au sustinul Dulcegaria, proaspat nascuta de nici 3 luni!

Ce urmeaza?

Continuarea a inceput deja, in sensul ca nu e un singur foodtruck, ci doua. Saptamana trecuta am deschis timid Skiuerz, o rulota cu frigarui, amplasata in Dimitrie Pompeiu nr 5-7. Lansarea va fi in toamna, dar pana atunci mai avem multe de perfectionat si ajustat. O veti recunoaste usor, pentru ca este decorata cu pozele facute de mine la New York. Dupa aceea, nici eu nu siu ce urmeaza. Stiu doar ca am principii de la care nu vreau sa ma abat! Iar asta e tot ce conteaza pentru mine!

 

Cum reusesc sa le fac pe toate?

Nici eu nu stiu! Nu sunt wonder-woman! Sunt momente in care obosesc, ca fiecare om sau momente in care nu am chef de nimic. Nu e usor sa ajung acasa franta si sa ma asez la laptop, continuandu-mi munca, iar somnul devreme sa sa fie un lux. Am norocul si privilegiul de a avea alaturi echipe extraordinare, pe care ma bazez de fiecare data! Mai dispar din cand in cand, in cate o vacanta in care ma rup de tot. Imi tin telefonul pe modul silentios si fara emailuri. Stiu doar ca tot ce fac e cu pasiune si daruire. Stiu ca nu este usor sa trec de la un proiect la altul. Insa, fiecare proiect imi da satisfactiile de care am nevoie, pentru a merge mai departe sau a pune la cale altceva.

Am si o explicatie medicala, de ce ma arunc cu capul inainte, fara frica de nimic, doar de scari: o deviatie la urechea interna si nu aproximez distantele :).

Viata mea e plina de bucurie, de oameni minunati, de clipe extraordinare, iar acum de mult dulce!

Foto credit: Dan Mirica, Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

 

Distribuie Aceasta Postare

Bunica si milionarii

Cand spui „un milion de lei”, parca simti ca ti se umple gura de banet, nu-i asa? E prea banala suta si prea albastra, exact ca in perioada comunista. Doar ca, de la denominare, au trecut fix 14 ani si tot milionari ne credem.

Daca ar fi trait, bunica mea sigur s-ar fi incurcat in zero-uri sau chiar si-ar fi facut o denominare proprie, dupa cum ar fi taiat-o capul. Dar nu a avut norocul sa supravietuiasca si celei de-a doua schimbari de bani. Oricum, si prima reforma fiscala de dupa razboi a bulversat-o si zeci de ani dupa aceea vorbea in milioane, de ma uitam crucis la ea si nu intelegeam ce zice. Bunicul pastrase cateva bancnote, bune de aprins focul si imi povestea cum s-au schimbat banii peste noapte, iar averile s-au transformat in scrum. Ma uitam la hartiile vechi cu multe zerouri si frumos impodobite, fata de care suta albastra cu Balcescu, palea.

Am trait inflatia si preturile la oua crescute peste noapte, in saptamana patimilor. Am ajuns toti milionari, carand sacosi cu bani, mai grele decat caramizile. A fost o perioada grea si nu vreau sa imi mai amintesc de ea. Iar ea a fost inchisa in 1 iulie 2005. Atunci s-au taiat cele patru zerouri si s-au nascut banii de plastic. Si o data cu ei s-a mai nascut o moneda: ronul!

Ron-ul (Romanian New Leu) a fost folosit doar ca simbol bancar, diferentiator fata de leul vechi insa a intrat adanc inclusiv in vorbirea curenta, de zi cu zi. Ce a iesit, o shaorma cu de toate: milioane de roni de plastic.

Mai grav este ca intalnesc acest limbaj chiar si la cei tineri, cu toate ca sunt activi in tranzactiile monetare.

Ce vreau sa subliniez:

  • Leul este moneda natioala si spune-i pe nume, ori de cate ori ai ocazia!
  • Uita de milioane, ca au trecut 14 ani de la denominare si nu e o perioada de care sa ne aducem aminte cu nostalgie. Eventual corecteaz-o si pe bunica ta!

Iti doresc sa ai incasari de milioane, dar denominate!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Distribuie Aceasta Postare

Mizerii, gunoaie si putori…astia suntem! Intrebari retorice despre jeguri umane

M-am intors din Tanzania, in care am vizitat trei parcuri nationale: Tarangire, Serengeti si Ngornongoro. O tara catalogata „lumea a treia” dar care m-a coplesit in privinta curatentiei. 

Sa vezi o intindere nesfarsita de sute de mii de hectare, fara un muc de tigara sau pet zburat de vant. Zilnic trec mii de turisti care ce aduc, scot inapoi. Nu lasa nimeni niciun gunoi in urma.

O tara de lumea a treia, poate sa tina parcurile fara niciun gunoi, plus wc-urile luna. In schimb in Romania nu se poate. Cum de au ajuns la nivelul acesta de educatie, iar noi, o rasa  care ne consideram superioara si civilizata, suntem atat de imputiti si lasam tone de gunoi in urma noastra, peste tot?
Sa mentionez faptul ca Tanzania a interzis pungile de plastic pentru cumparaturi, iar la supermarchet ne-am asezat produsele in cutii de carton?
Sau cum in mijlocul salbaticiei, am vazut containere imense de plasa pentru sticlele de plastic? Oare animalele salbatice erau cele care le adunau? E o perspectiva.

Revin la wc-urile din pustiu, curate si fara niciun miros, cu hartie igienica, acolo unde nu este pic de civilizatie. Mai mult, am vazut wc-ul masailor. O groapa cu o placa de beton turnat, fara niciun pic de duhoare sau putoare, fara niciun semn de evacuari umane. Cum sa o interpretez? La intoarcere am vizitat wc-ul de pe Otopeni si am facut criza de nervi. Nu era hartie igienica, incuietoarea tricata, pipi pe jos si miros de iti muta nasul. Cu atat mai mult cu cat testasem wc-urile din aroporturile Kilimanjaro, Arusha si Zanzibar. Sunt incropite, dar curate si fara niciun miros.

E suficinent sa intri intr-un veceu de benzinarie romaneasca sau cele de pe autostrazi, ca sa ti se intoarca stomacul pe dos. Si pana la urma nu este vorba despre om, este vorba despre oameni.

Si sa ma scuze doamnele sensibile, dar sunt mai imputite decat barbatii. De multe ori prefer toaletele barbatilor, pentru ca sunt mai curate decat ale sexul „slab”. Slab de ingeri. Wc-urile „duamnelor” sunt cel putin focare de infectie. Ma intreb de multe ori de ce poposesc atat de mult la closet, cumva il freaca cu periota de dinti? Iar daca intri in urma lor, le vezi dejectiile imprastiate peste tot si tampoanele la expozitie. Dar rujul e pe buze, la mare arta!

Cum se poate asta? Nu tine de constiinta? Daca da, atunci cum de in Delta Dunarii plutesc munti de gunoaie. Si daca ma intrebi pe mine, i-as impusca pe toti guvernatorii deltei, fara proces. Ne batem joc de noi, de semenii nostri si de natura pe care am sufocat-o.

Am fost de Pasti in Delta si m-au ingrozit canalele pline de gunoaie. Aproape ca nu am nicio poza fara o sticla aruncata.

Suntem imputiti si jegosi, chit ca ne credem superiori si manierati. Am pierdut examenul de civilizatie in fata lumii a treia. Si nu avem nicio scuza.
Stam si ne lamentam in constatari si comparatii, fara sa facem nimic concret. Deci? Ce facem?

Facem pe noi si pe tot ce e in jurul nostru!

Noi suntem gunoaiele acestei lumi!

Distribuie Aceasta Postare

Nu votezi? NU comentezi!

Draga antreprenorule, nu votezi? Nu ai dreptul sa comentezi! Inseamna ca ai acceptat deja ceea ce ti se intampla. 

Nu comentezi ca taxele sunt prea mari.

Nu comentezi ca ai luat amenda pe nedrept.

Nu comentezi ca esti controlat lunar de institutiile de control. 

Nu comentezi ca ti s-a cerut spaga.

Nu comentezi ca se schimba legislatia prea des.

Nu comentezi ca ai intrat in Split TVA.

Nu comentezi ca nu functioneaza serverul ANAF.

Nu comentezi ca nu gasesti angajati. 

Nu comentezi ca ai pierdut o licitatie.

Nu comentezi ca trebuie sa maresti salariile cu 25% peste noapte.

Nu comentezi ca ai prea mult TVA de plata. 

Nu comentezi ca nu sunt autostrazi.

Nu comentezi ca e mizerie in spitale.

Nu comentezi ca invatamantul e praf.

Nu comentezi ca dobanda bancara e mare.

Nu comentezi cursul valutar.

Ai decis ca NU contezi! Nu ai dreptul sa comentezi!

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

„Da’ unde mergeti?” – Atunci cand taximetristul face legea si traseul

Cand imi este pusa intrebarea „Da’ unde mergeti?”, imi dau seama ca nu sunt imbracata suficient de bine cat sa prezint incredere. Niciodata nu am prezentat incredere, pentru ca nu scap de intrebarea asta, jumate anchetare, jumate viol.

Ma uit speriata la cocalarul slinos si ma intreb daca se crede mare macho, ca tot vrea sa il duc acasa pe banii mei. Acasa la el, nu la mine, ca eu nu am niciun cuvant de spus. Si nici nu am chef sa negociez. L-am deranjat de la discutia cu colegii si l-am intrerupt din scuipatul semintelor. A fost nevoit sa isi stinga tigarea plictisit. Sunt o pacoste pe capul lui.

Ma urc in masina si bancheta din spate ma ingrozeste. Nu o sa plec cu mana goala, o sa ma aleg cu ceva ciuperci microbiene. Cine m-a pus sa ma imbrac in fusta? Respir pe gura, ca sa nu ma inece mirosul de mahoarca si transpiratie, aroma selecta si obligatorie pentru fiecare taxi in parte. Ghertoiul trage o ragaiala si incerc disperata sa deschid geamul, care e intepenit. Urla la mine ca e stricata macaraua, iar eu nu reusesc sa gasesc raspunsul corect, daca a mancat mici sau chiftele? O sa mor asfixiata! Sper sa nu vomit, ca va trebui sa platesc masina de noua.

Convorbirea lui telefonica e in toi, cu un prieten, discuta despre un al treilea, care nu i-a dat milionul de la ultimul gratar. Indraznesc sa il intrerup din discutia interesanta, sa il rog sa nu o ia la dreapta, asa ca el, in marinimia lui incheie conversatia: „Hai ca nu mai pot vorbi, ca am una d’aia ne… Te sun mai tarziu, cand ma eliberez.” Iar l-am suparat! As fi vrut sa dau si eu un telefon, dar mai bine stau cuminte in coltul meu si oricum nu as fi putut vorbi, la cat de tare e radioul.

Maneaua urla din toti rarunchii, taman bine sa nu imi aud rugaciunile de supravietuire. Cursa e nebuna, exact ca in Speed, ia curbele cu scartait de roti, tipa la o batrana pe trecerea de pietoni „Te cauta moartea, babo? Stai acasa!” Trece pe rosu si trage o injuratura, iesind jumatate pe geam, cat sa-si arate tatuajul din maieu si sa aplice o flegma pe Sparck-ul rosu, condus de o blonda speriata.

M-a plimbat ceva mai mult decat era cazul, nu ca nu m-as fi grabit, dar poate aveam nevoie sa cunosc mai bine orasul. Cursa face doispe lei, iar eu am doar o bancnota de cincizeci si una de zece. Evident ca nu are sa imi dea rest, dar gasesc cinci lei in buzunar. Cer bon fiscal si imi zice ca nu are hartie. Am noroc ca nu ma alearga, dar primesc doua injuraturi stilate, cu care mi-a umplut frigiderul pentru o saptamana.

Pe mine nu ma intreaba nimeni cu cine vreau sa calatoresc si cui vreau sa dau banii mei. Cum am ajuns aici, ca mafia galbena a ghertoilor slinosi, sa faca legea si sa decida in numele meu, al nostru, al tuturor celor care am ales alta solutie? Am indraznit cativa ani sa gustam din serviciile de bun simt, din starea de normalitate si sa avem o alternativa. Acum s-a terminat cu speranta la o viata civilizata. Mi-a fost luat acest drept. Samanta, mahoarca si maieul sunt la putere din nou. Iar eu trebuie sa tac, ca doar mi-au pus pumnul in gura. Trebuie sa ma supun, pentru ca nu am niciun cuvant de spus. Trebuie sa ma resemnez, pentru ca nu am niciun drept!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

Distribuie Aceasta Postare

Punctualitatea si politicienii

Am avut prilejul ca in ultimele doua zile sa particip la o serie de intalniri cu partidele politice, la intiativa Uniunii Profesiilor Liberale din Romania. Initiativa mi s-a parut geniala, mai ales ca suntem in plina campanie electorala pentru alegerile europene, iar participantii au dorit sa afle viziunea politica a candidatilor si promisiunile pe care le jura cu usurinta. Sa ne intelegem, nimeni din cei prezenti nu crede in Zana Maseluta.

Arhitecti, consultanti fiscali, evaluatori, farmacisti, auditori, cadastristi, medici veterinari si poate ca nu i-am mentionat pe toti prezenti, insa au fost invitati toti presedintii de organziatii profesionale. Nu au fost reprezentate toate profesiile liberale, nici ai mei, expertii contabili, eu fiind invitata de echipa arhitectilor. Dar nu aceste aspecte vreau sa le subliniez, ci cum s-au prezentat partidele politice si cum au tratat un potential bazin electoral de aproximativ 500.000 persoane.

Ziua 1 ora 10:30 PNL. Intarziere de 30 minute, cu scuzele de rigoare in cateva randuri. Violeta Alexandru si Dan Vilceanu. Am vorbit vorbe. O intalnire bifata.

Ziua 1 ora 15:00 Pro Romania. Eu am absentat cu gratie, dar am inteles ca au fost punctuali. In rest nu ma pronunt, ca deh.

Ziua 2 ora 9:30 PSD. Au anulat la ora fixa. Cata punctualitate! Nu conta ca vreo douajde oameni au lasat totul balta si au taiat capitala in doua. Dar PSD e la guvernare, in plina campanie electorala, deci niste oameni ocupati. Probabil ca nu mai conteaza problemele a unei jumatati de milion de alegatori. Stiu, sunt rea, dar nu pot sa nu zic ca sa spun. Dar ce glume au iesit de plictiseala, nu le pot reproduce!

Ziua 2 ora 11:00 Alianta USR PLUS 2020. Claudiu Nasui si Dragos Pislaru. Fix la fix, chiar cu cateva minutele mai devreme. Va spun cum triseaza Dragos Pislaru: isi da ceasul inainte cu douazeci de minute. Claritate in exprimare, discutie pertinenta si concreta, concluzii obiective. Am o slabiciune personala pentru Claudiu Nasui si el este eroul meu, de cand am colaborat la legea despre Split TVA. Poate sunt subiectiva, dar mesajul lor mi-a mers la suflet: „Nu vrem sa va dam ceva, ci va cerem sa ne ajutati!

Ziua 2 ora 13:00 ALDE. S-au prezentat o armata de oameni, au venit pe rand, iar dupa 11 minute intarziere a inceput intalnirea la propriu. Calin Popescu Tariceanu, Renate Weber, Andreea Lambru, Daniel Chitoiu, Varujan Vosganian, Daniel Barbu. Discutia a inceput arid, dar a luat un parcurs interesant si s-au aratat deschisi si comunicativi la sugestii.

Nici despre problemele cu care se confrunta profesiile liberale nu vreau sa vorbesc acum, insa cea mai importanta concluzie este: „Nu vrem sa ne dati nimic, ci sa ne lasati in pace sa ne facem treaba.

Din partea fiecarui partid politic am primit promisiunea ca vom relua discutiile dupa actuala campanie electorala si sa trecem la disecarea provocarilor pe care profesionistii le au la nivel national.

Concluzia va las pe voi sa o trageti. Eu inca am sentimentele amestecate. Si nu, nu am purtat nicio culoare electorala.

Deci, cat de punctuali sunt politicienii? Unii mai mult, altii mai putin, altii deloc!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Eu nu o sa bat niciodata covoare…

Fragment

Dupa plecarea tatalui de dupa divort, am strans in mine multa ura fata de barbati. Il uram pe tata din tot sufletul meu de copil de 7-8 ani, iar mama era ingrozita si nu stia cum sa imi domoleasca sentimentele navalnice. Le verbalizam cu detasare, pana cand mi-a interzis efectiv sa mai vorbesc urat despre el.

Apoi s-a extins, de la tata catre mai toti barbatii, cu cateva exceptii: Nenea Gari, Tataie si Unchiuletu. O vedeam pe mama cat de tare se necajeste cand trebuiau batute covoarele, cum se ruga de sotul vreunei prietene sau vecine sa le bata si pe ale noastre. De fapt, ea nu se ruga de sot, ci prin intermediari,  de prietenele si vecinele maritate. Doar ca primea refuzuri si eschivari. Era un risc. O femeie singura, divortata, era un risc pentru barbatul oricarei neveste, pe o raza larga de actiune. Implicit era curva si clar l-ar fi violat pe neprihanit, in timp ce ii batea covoarele.

Batatorul de covoare din fata blocului imi parea simbolul familiei perfecte si fericirea absoluta. Ardeam cu nerabdare sa o vad pe mama si orice tata disponibil in jurul covorului, iar eu sa vin cu maturica si ligheanul cu otet, sa parem toti trei o familie fericita.

Dupa ce am mai crescut un pic, i-am tinut niste teorii mamei, ca e suficient sa aspiram covoarele si ca putem trai si fara sa le batem de Pasti si de Craciun. M-a asccultat! Nici acum nu inteleg cum de tinea cont de ideile mele.

M-am razbunat definitiv pe toti barbatii care bat covoare, cand le-am aruncat de tot si am pus parchet in casa. Gata, nu mai aveam nevoie de barbati. Eram un pui de misandra in devenire sau o viitoare lesbiana, asa credea mama.

Noroc cu adolescenta ca m-a salvat si am simtit fiorul primilor fluturi. Dar asta e alta poveste si este nevoie de un vin bun si o zi ploioasa, ca sa imi aduc aminte.

Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Am gasit lumina in mine

Anul acesta mi-am petrecut vacanta de pasti departe de lumea dezlantuita, dar cu multa caldura in suflet. Si nici nu a fost nevoie sa calatoresc mult, la doar 4 ore de casa, pana in satul Gorgova, pe bratul Sulina.

Am uitat de cumparaturi, de drob, de miel, de cozi, de aglomeratie, de facebook, de messenger, de whatsapp si mesaje de complezenta. Am uitat de telefonul mobil, ca si cum nici nu s-ar fi inventat. Am uitat de televizor si de toate stirile pamantului.

Am tacut mult si am ascultat cantecul pasarilor. Am respirat aer curat si am dormit mult. Am lasat soarele sa straluceasca si mi-am umplut sufletul de frumos. Am citit si am scris. Mi-am pus intrebari si m-am ascultat. Am uitat de zgomot si mi-am auzit muzica sufletului.

Am pandit pasarile si le-am fotografiat, am ratacit pe canale, am explorat prin stufaris, am vizitat vizuina sacalilor, am inlocuit mielul cu scrumbia si drobul cu saramura de crap, am numarat bobocii de lebada si am trait nunta broastelor.

Am poposit la o pensiune linistita, curata, cu oameni cinstiti si devotati. M-am bucurat de munca lor, in tihna si cu multa recunostinta. M-am bucurat de mancarea simpla si gustoasa, facuta cu multa dragoste. Rar mi-a fost dat sa intalnesc oameni atat de buni si corecti, precum tanti Maria si Mircea, fiul dumneaei.

Scriu acest mesaj pentru cei care mi-au trimis lumina, sa stie ca am primit-o. Cei care mi-au urat „Paste Fericit!”, sa stie ca am avut si sa nu se supere ca nu le-am raspuns la mesaje. Asa ca imi cer iertare pe aceasta cale!

Si daca vreti sa va incarcati bateriile intr-un loc linistit si curat, il gasiti aici. Apoi sa imi scrieti cum a fost, atata vreme cat nu cautati fite, figuri si galagie.

M-am gandit mult daca sa scriu despre Gorgova Inn sau sa pastrez locul secret, doar pentru mine. Insa, acesti oameni exceptionali, merita promovati. Sunt rari si le multumesc ca exista!

Adevarat a inviat!

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Partaj

Prima imagine constienta pe care mi-o amintesc, este cand eram bebelus, iar deasupra patutului ma priveste sora mea mai mare. Nu am nicio sora mai mare, dar intotdeauna am crezut ca am avut. Nu stiu de ce. Nici nu stiu daca este o amintire reala. Stiu doar ca am batut-o pe mama la cap de multe ori cu lucrul acesta, dar ea trecea repede peste inchipuirile mele.

Vad si acum patutul cu gratii de lemn, care se roteau fiecare in jurul axei sale. Le invarteam pana adormeam sau mi le bagam intre degetele de la picioare. Ma mai infuriam si le muscam, pana rodeam lacul si dadeam de gustul de lemn usor intepator. Camera era mica si aproape goala, doar patutul meu si un recamier greoi, tapitat cu stofa galbuie si aspra, care imi lasa urme pe picioare de la nodurile bulbucate. Salteaua recamierului era tare si ovala, tocmai buna sa sar in ea. Dar trebuia sa o fac cu grija, pentru ca era atat de inclinata pe laterale, ca alunecam cu usurinta.

Langa patut aveam un pres din resturi de carpe, tesut de bunica mea. Mult mai tarziu am invatat si eu sa fac gheme de carpe, ca apoi bunica sa teasa presuri iarna, cand monta  razboiul in camera de la mijloc. Nu ma pricepeam prea bine sa tai carpele in fasii drepte, nici foarfeca nu taia deloc, dar imi placea sa le cos capetele. La vremea aceea, presurile erau un simbol al saraciei extreme la bloc. Urmau traversele de lana, covoarele din fire groase sintetice, iar luxul erau covoarele persane. Acum gasesti presuri la Ikea si sunt in mare voga, insa nu pot sa le suport, pentru ca imi amintesc de copilaria mea plina de lipsuri.

Parintii mei erau simpli, foarte simpli si se mutasera in apartamentul confort II cu o luna inainte sa ma nasc eu. Mama zice ca, in primele zile, ma culca in cadita de plastic in care imi facea baie, pana mi-a facut rost de patut. Nu era nou si un patut la vremea aceea ajungea sa odihneasca si zece copii, pana isi dadea sfarsitul. Dupa mine l-a folosit Alexandra, sora mea mai mica, apoi si-a urmat parcursul si si-a facut treaba mai departe. Nu mai stiu unde a ajuns si cati copii au ros gratiile de lemn.

Nu am avut parte de recamier pentru multa vreme, pentru ca la partaj, i-a revenit lui tata. Dar stiu ca, de ciuda, am facut pipi in el in ziua cand au venit niste domni sa ii ia mobila. Mama m-a zarit si eram sigura ca o sa ma certe, dar a izbucnit in plans si s-a ascuns dupa usa, crezand ca nu o vad. Chiar si domnii care carau mobila au plans mai tarziu, cand tata demonta televizorul in timp ce erau desene animate. Am sarit de gatul lui si l-am implorat, cu lacrimi in ochi, sa ma lase sa ma uit, dar el a continuat sa il impacheteze. Aveam sapte ani si ne-am cumparat un televizor mult mai tarziu, cand deja nu se mai dadeau desene in fiecare seara.

La un moment dat, cand eram inca la gradinita, in camera mea a poposit un birou. Lacuit, cu doua sertare si cu picioare subtiri si inclinate. Tata mi l-a prezentat ca fiind biroul meu, pentru cand voi merge la scoala si voi avea lectii de facut. M-am straduit sa am grija de el, insa nu rezistam sa nu ii zgarii lacul, mai ales cu compasul. Ieseau niste desene foarte reusite. Totusi aveam acces la un singur sertar, in celalalt avea tata tot felul de hartii. Pe birou trona o calimara cu toc si penita. Aveam stilou chinezesc, o adevarata bijuterie, insa tot penita si tocul ma fascinau. Evident ca nu a scapat sa scrijelesc cu ea pana am indoit-o, pe lacul gros si lucios al biroului. In sertar la tata descoperisem indigoul. Nu stiam la ce foloseste, insa mirosul lui imi placea la maxim. Il frecam in palme si vopseam peretii din camera. Pana m-a prins mama si m-a pus sa curat huma de pe pereti. Tata a uitat la partaj ca biroul era al meu, chiar si cu pata aceea de cerneala din sertar. Ma pregatise mama inainte. Stiam ce urma sa ne ramana. L-a luat, dar am scris mare cu compasul “VALI SAYGO”, ca sa stie oricine ca eu am fost prima posesoare.

Ziua partajului nu a fost chiar atat de urata, chiar daca am plans mult la sfarsit. Mama se invoise de la serviciu si a venit sa ma ia de la scoala. Nu mai facuse asta niciodata si mi se parea cel mai minunat lucru. Doar pe Angelica o lua mama ei de la scoala in fiecare zi, dar nu intelegeam ce inseamna sa fii casnica. M-a dus la cofetarie, mi-a explicat ca o sa am camera goala si ca o sa pot sa imi puna toate desenele pe pereti, ca o sa facem sala de gimnastica si pot sa dansez in toata casa. Chiar daca nu mai aveam televizor si nici birou, seara tarziu am prins amandoua cu tinte desenele mele pe pereti. De recamier nu imi parea rau. Oricum, am dormit cu mama in pat pana mi-a cumparat alta mobila.

Chiar daca mama imi zice ca nu am avut o sora mai mare, eu tot ii vad chipul deasupra patutului meu de bebelus. O chema Alina sau Adina si avea parul lung si negru. Ii simt mirosul buclelor si ii vad zambetul larg si luminos. Intindea bratele sa ma ia in brate si stiu ca nu am mai intalnit niciodata privirea aceea atat de calda. Inca o mai caut in inchipurile mele si in realitate. Si atat.

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a placut si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Frate, frate, da’ branza-i pe bani!

De multe ori relatiile de prietenie se intind pana in zona afacerilor. Si ajung sa se intinda atat de mult, pana cand trec de limita bunului simt.

De cate ori nu vi s-a spus „hai ca ne intelegem la pret, ca suntem prieteni”? Sa ridice mana sus cine nu a patit-o sau cine nu a facut la fel.

Daca ai un salon de coafura, dau navala peste tine toate prietenele, rudele apropiate sau verisoare de mult uitate si au pretentia sa le vopsesti gratis. Si tocmai aceste persoane au cele mai multe pretentii si critici la adresa ta. Ba ca e prea calda sau prea rece apa, ca e amara cafeaua sau ca le bate aerul conditionat fix in ceafa.

Daca ai deschis o cafenea, apar colegii de liceu si vecinii de la bloc, cu pretentia sa bea zilnic de la tine cafeaua gratis. Daca ai dat-o pe prima, te-ai nenorocit. Nu vrei sa stii ce vor vorbi despre tine cand le vei intinde nota de plata: „Zgarcitul, nu-l mai satura Dumnezeu, numai la bani se gandeste. A uitat de unde a plecat. Acum e patron, s-a ajuns. Ne ia banii tocmai noua?”

Insa in opinia mea, lucrurile ar trebui sa stea efectiv invers. Daca prietenul tau si-a deschis o afacere, sprijina-l, incurajeaza-l, cumpara de la el si plateste pret intreg, fara a-i lua profitul de la gura.

Exact cum, in ultima vreme, ne orientam catre produse romanesti pentru a le sprijini vanzarile, din nationalism, asa ar trebui sa iti sprijini prietenii care au afaceri. Daca iti sunt prieteni.

Foloseste-le serviciile sau cumpara-le produsele.

Nu cere discount si nu te targui la pret.

Masoara-ti prietenia in ajutorul dat, nu in reducerea ceruta.

Si ai putea face ceva in plus. Recomanda-le si altor cunoscuti.

Si nu uita, branza-i pe bani!

Foto credit: Dan Mirica, Cuba

Daca ai si alte idei, te rog sa imi lasi un mesaj.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

Distribuie Aceasta Postare