Clientii nostri cei de toate zilele

Traiesc de vreo cateva saptamani o dezamagire profunda in ceea ce priveste mediul de afaceri romanesc si in mod special clientii din dotare, dezamagire care ma face sa ma gandesc serios la ideea de a pune batista pe tambal si lacatul pe usa.

Oameni neseriosi, nerespectarea scadentelor, minciuni de gradinita, lipsa de etica, furt de proiecte, evaziune pe fata, concurenta neloiala, munca la negru sau gri, „baeti” destepti care fenteaza legea, datorii cu duiumul, insolvente pe alese, executari silite fara vinovati, sacosi cu bani plimbate cu directie, miscarea brauniana a plicurilor infoiate, comisioane si para’ndarat, cam asta e radiografia ciorbei in care ne jucam de-a afacerile.

Mi-am sacrificat viata profesionala intr-o zona erodata psihic, cea de contopist de serviciu, umilit si vinovat ori de cate ori se schimba legislatia. Perceptia e ca eu port pe umeri toate greselile guvernamentale, toate modificarile legislative, toate erorile anaf-ului, toate disfunctionalitatile sistemului, toate gafele economiei, ca deh, in calitate de contabil, aduc toate vestile rele si mai iau si banii de la gura omului si ii dau la fisc, ca asa vreau eu.

Cand mi-am inceput viata profesionala, mi-am asumat cateva principii de la care nu ma abat: voi plati taxele la timp, voi achita salariile cu sfintenie si nu voi avea intarzieri catre furnizori. Mai mult, voi respecta fiecare specialist si fiecare contract, asa cum a fost negociat. Am reusit de fiecare data sa imi respect promisiunile mele catre mine si stiu ca sunt cel mai bun client, pentru ca nu am in firma lista de plati, adica platim fiecare factura inainte de scadenta, fara sa intarziem si fara sa intram in cercul vicios al minciunilor de doi bani.

Nu vreau sa spun cu ce ma confrunt in relatia cu clientii mei, dar azi i-am luat la analizat pe fiecare in parte si i-am impartit pe coloane: buni, indolenti, hateri, neprofitabili si rau-platnici, ca mi se parea lipsa de empatie sa ii impart cum zice matricea BCG: stea, dilema, vaca de muls si piatra de moara.

Rezultatele m-au pus pe ganduri, in sensul ca lucrurile stau in felul urmator: buni – 60%, indolenti – 16%, hateri – 1%, neprofitabili – 6%, rau-platnici – 10%. Acum ce fac cu ei?

Dupa cea am stat stramb si am judecat drept, am tras urmatoarea concluzie: cei care se incadreaza in cel putin doua coloane negative, ii trec pe „Lista cu cruce rosie” si le trimit un ultimatum, pe principiul take it or leave it, pana la data de X, dupa care divortam fara apel.

Apoi am intocmit „Lista cu cruce neagra” respectiv cei care se gasesc pe coloanele care ma ustura, adica la bani si la timp, pe care ii voi notifica cu revizuirea atitudinii in privinta partajului, adica cu penalitati si despagubirea dezamagirii.

Pentru hateri, pregatesc cate o intanire, exact ca terapia de cuplu, din ciclul ori ne iubim, ori ne despartim.

Iar celor buni vreau sa le multumesc printr-o scrisoare personalizata. Le voi multumi ca trimit actele la timp, ca citesc si raspund la emailuri, ca platesc la timp si ca ei sunt motivul pentru care voi continua activitatea mea profesionala.

Adevarul e ca nu le-am multumit niciodata celor care platesc la timp, in schimb imi concentrez atentia si energia pe cei rau-platnici si indolenti, iar lucrul acesta trebuie sa se schimbe. De azi!

Tu cand i-ai spus ultima data unui client ca il iubesti?

Distribuie Aceasta Postare