„Da’ unde mergeti?” – Atunci cand taximetristul face legea si traseul

Cand imi este pusa intrebarea „Da’ unde mergeti?”, imi dau seama ca nu sunt imbracata suficient de bine cat sa prezint incredere. Niciodata nu am prezentat incredere, pentru ca nu scap de intrebarea asta, jumate anchetare, jumate viol.

Ma uit speriata la cocalarul slinos si ma intreb daca se crede mare macho, ca tot vrea sa il duc acasa pe banii mei. Acasa la el, nu la mine, ca eu nu am niciun cuvant de spus. Si nici nu am chef sa negociez. L-am deranjat de la discutia cu colegii si l-am intrerupt din scuipatul semintelor. A fost nevoit sa isi stinga tigarea plictisit. Sunt o pacoste pe capul lui.

Ma urc in masina si bancheta din spate ma ingrozeste. Nu o sa plec cu mana goala, o sa ma aleg cu ceva ciuperci microbiene. Cine m-a pus sa ma imbrac in fusta? Respir pe gura, ca sa nu ma inece mirosul de mahoarca si transpiratie, aroma selecta si obligatorie pentru fiecare taxi in parte. Ghertoiul trage o ragaiala si incerc disperata sa deschid geamul, care e intepenit. Urla la mine ca e stricata macaraua, iar eu nu reusesc sa gasesc raspunsul corect, daca a mancat mici sau chiftele? O sa mor asfixiata! Sper sa nu vomit, ca va trebui sa platesc masina de noua.

Convorbirea lui telefonica e in toi, cu un prieten, discuta despre un al treilea, care nu i-a dat milionul de la ultimul gratar. Indraznesc sa il intrerup din discutia interesanta, sa il rog sa nu o ia la dreapta, asa ca el, in marinimia lui incheie conversatia: „Hai ca nu mai pot vorbi, ca am una d’aia ne… Te sun mai tarziu, cand ma eliberez.” Iar l-am suparat! As fi vrut sa dau si eu un telefon, dar mai bine stau cuminte in coltul meu si oricum nu as fi putut vorbi, la cat de tare e radioul.

Maneaua urla din toti rarunchii, taman bine sa nu imi aud rugaciunile de supravietuire. Cursa e nebuna, exact ca in Speed, ia curbele cu scartait de roti, tipa la o batrana pe trecerea de pietoni „Te cauta moartea, babo? Stai acasa!” Trece pe rosu si trage o injuratura, iesind jumatate pe geam, cat sa-si arate tatuajul din maieu si sa aplice o flegma pe Sparck-ul rosu, condus de o blonda speriata.

M-a plimbat ceva mai mult decat era cazul, nu ca nu m-as fi grabit, dar poate aveam nevoie sa cunosc mai bine orasul. Cursa face doispe lei, iar eu am doar o bancnota de cincizeci si una de zece. Evident ca nu are sa imi dea rest, dar gasesc cinci lei in buzunar. Cer bon fiscal si imi zice ca nu are hartie. Am noroc ca nu ma alearga, dar primesc doua injuraturi stilate, cu care mi-a umplut frigiderul pentru o saptamana.

Pe mine nu ma intreaba nimeni cu cine vreau sa calatoresc si cui vreau sa dau banii mei. Cum am ajuns aici, ca mafia galbena a ghertoilor slinosi, sa faca legea si sa decida in numele meu, al nostru, al tuturor celor care am ales alta solutie? Am indraznit cativa ani sa gustam din serviciile de bun simt, din starea de normalitate si sa avem o alternativa. Acum s-a terminat cu speranta la o viata civilizata. Mi-a fost luat acest drept. Samanta, mahoarca si maieul sunt la putere din nou. Iar eu trebuie sa tac, ca doar mi-au pus pumnul in gura. Trebuie sa ma supun, pentru ca nu am niciun cuvant de spus. Trebuie sa ma resemnez, pentru ca nu am niciun drept!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

Distribuie Aceasta Postare

Punctualitatea si politicienii

Am avut prilejul ca in ultimele doua zile sa particip la o serie de intalniri cu partidele politice, la intiativa Uniunii Profesiilor Liberale din Romania. Initiativa mi s-a parut geniala, mai ales ca suntem in plina campanie electorala pentru alegerile europene, iar participantii au dorit sa afle viziunea politica a candidatilor si promisiunile pe care le jura cu usurinta. Sa ne intelegem, nimeni din cei prezenti nu crede in Zana Maseluta.

Arhitecti, consultanti fiscali, evaluatori, farmacisti, auditori, cadastristi, medici veterinari si poate ca nu i-am mentionat pe toti prezenti, insa au fost invitati toti presedintii de organziatii profesionale. Nu au fost reprezentate toate profesiile liberale, nici ai mei, expertii contabili, eu fiind invitata de echipa arhitectilor. Dar nu aceste aspecte vreau sa le subliniez, ci cum s-au prezentat partidele politice si cum au tratat un potential bazin electoral de aproximativ 500.000 persoane.

Ziua 1 ora 10:30 PNL. Intarziere de 30 minute, cu scuzele de rigoare in cateva randuri. Violeta Alexandru si Dan Vilceanu. Am vorbit vorbe. O intalnire bifata.

Ziua 1 ora 15:00 Pro Romania. Eu am absentat cu gratie, dar am inteles ca au fost punctuali. In rest nu ma pronunt, ca deh.

Ziua 2 ora 9:30 PSD. Au anulat la ora fixa. Cata punctualitate! Nu conta ca vreo douajde oameni au lasat totul balta si au taiat capitala in doua. Dar PSD e la guvernare, in plina campanie electorala, deci niste oameni ocupati. Probabil ca nu mai conteaza problemele a unei jumatati de milion de alegatori. Stiu, sunt rea, dar nu pot sa nu zic ca sa spun. Dar ce glume au iesit de plictiseala, nu le pot reproduce!

Ziua 2 ora 11:00 Alianta USR PLUS 2020. Claudiu Nasui si Dragos Pislaru. Fix la fix, chiar cu cateva minutele mai devreme. Va spun cum triseaza Dragos Pislaru: isi da ceasul inainte cu douazeci de minute. Claritate in exprimare, discutie pertinenta si concreta, concluzii obiective. Am o slabiciune personala pentru Claudiu Nasui si el este eroul meu, de cand am colaborat la legea despre Split TVA. Poate sunt subiectiva, dar mesajul lor mi-a mers la suflet: „Nu vrem sa va dam ceva, ci va cerem sa ne ajutati!

Ziua 2 ora 13:00 ALDE. S-au prezentat o armata de oameni, au venit pe rand, iar dupa 11 minute intarziere a inceput intalnirea la propriu. Calin Popescu Tariceanu, Renate Weber, Andreea Lambru, Daniel Chitoiu, Varujan Vosganian, Daniel Barbu. Discutia a inceput arid, dar a luat un parcurs interesant si s-au aratat deschisi si comunicativi la sugestii.

Nici despre problemele cu care se confrunta profesiile liberale nu vreau sa vorbesc acum, insa cea mai importanta concluzie este: „Nu vrem sa ne dati nimic, ci sa ne lasati in pace sa ne facem treaba.

Din partea fiecarui partid politic am primit promisiunea ca vom relua discutiile dupa actuala campanie electorala si sa trecem la disecarea provocarilor pe care profesionistii le au la nivel national.

Concluzia va las pe voi sa o trageti. Eu inca am sentimentele amestecate. Si nu, nu am purtat nicio culoare electorala.

Deci, cat de punctuali sunt politicienii? Unii mai mult, altii mai putin, altii deloc!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Eu nu o sa bat niciodata covoare…

Fragment

Dupa plecarea tatalui de dupa divort, am strans in mine multa ura fata de barbati. Il uram pe tata din tot sufletul meu de copil de 7-8 ani, iar mama era ingrozita si nu stia cum sa imi domoleasca sentimentele navalnice. Le verbalizam cu detasare, pana cand mi-a interzis efectiv sa mai vorbesc urat despre el.

Apoi s-a extins, de la tata catre mai toti barbatii, cu cateva exceptii: Nenea Gari, Tataie si Unchiuletu. O vedeam pe mama cat de tare se necajeste cand trebuiau batute covoarele, cum se ruga de sotul vreunei prietene sau vecine sa le bata si pe ale noastre. De fapt, ea nu se ruga de sot, ci prin intermediari,  de prietenele si vecinele maritate. Doar ca primea refuzuri si eschivari. Era un risc. O femeie singura, divortata, era un risc pentru barbatul oricarei neveste, pe o raza larga de actiune. Implicit era curva si clar l-ar fi violat pe neprihanit, in timp ce ii batea covoarele.

Batatorul de covoare din fata blocului imi parea simbolul familiei perfecte si fericirea absoluta. Ardeam cu nerabdare sa o vad pe mama si orice tata disponibil in jurul covorului, iar eu sa vin cu maturica si ligheanul cu otet, sa parem toti trei o familie fericita.

Dupa ce am mai crescut un pic, i-am tinut niste teorii mamei, ca e suficient sa aspiram covoarele si ca putem trai si fara sa le batem de Pasti si de Craciun. M-a asccultat! Nici acum nu inteleg cum de tinea cont de ideile mele.

M-am razbunat definitiv pe toti barbatii care bat covoare, cand le-am aruncat de tot si am pus parchet in casa. Gata, nu mai aveam nevoie de barbati. Eram un pui de misandra in devenire sau o viitoare lesbiana, asa credea mama.

Noroc cu adolescenta ca m-a salvat si am simtit fiorul primilor fluturi. Dar asta e alta poveste si este nevoie de un vin bun si o zi ploioasa, ca sa imi aduc aminte.

Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Am gasit lumina in mine

Anul acesta mi-am petrecut vacanta de pasti departe de lumea dezlantuita, dar cu multa caldura in suflet. Si nici nu a fost nevoie sa calatoresc mult, la doar 4 ore de casa, pana in satul Gorgova, pe bratul Sulina.

Am uitat de cumparaturi, de drob, de miel, de cozi, de aglomeratie, de facebook, de messenger, de whatsapp si mesaje de complezenta. Am uitat de telefonul mobil, ca si cum nici nu s-ar fi inventat. Am uitat de televizor si de toate stirile pamantului.

Am tacut mult si am ascultat cantecul pasarilor. Am respirat aer curat si am dormit mult. Am lasat soarele sa straluceasca si mi-am umplut sufletul de frumos. Am citit si am scris. Mi-am pus intrebari si m-am ascultat. Am uitat de zgomot si mi-am auzit muzica sufletului.

Am pandit pasarile si le-am fotografiat, am ratacit pe canale, am explorat prin stufaris, am vizitat vizuina sacalilor, am inlocuit mielul cu scrumbia si drobul cu saramura de crap, am numarat bobocii de lebada si am trait nunta broastelor.

Am poposit la o pensiune linistita, curata, cu oameni cinstiti si devotati. M-am bucurat de munca lor, in tihna si cu multa recunostinta. M-am bucurat de mancarea simpla si gustoasa, facuta cu multa dragoste. Rar mi-a fost dat sa intalnesc oameni atat de buni si corecti, precum tanti Maria si Mircea, fiul dumneaei.

Scriu acest mesaj pentru cei care mi-au trimis lumina, sa stie ca am primit-o. Cei care mi-au urat „Paste Fericit!”, sa stie ca am avut si sa nu se supere ca nu le-am raspuns la mesaje. Asa ca imi cer iertare pe aceasta cale!

Si daca vreti sa va incarcati bateriile intr-un loc linistit si curat, il gasiti aici. Apoi sa imi scrieti cum a fost, atata vreme cat nu cautati fite, figuri si galagie.

M-am gandit mult daca sa scriu despre Gorgova Inn sau sa pastrez locul secret, doar pentru mine. Insa, acesti oameni exceptionali, merita promovati. Sunt rari si le multumesc ca exista!

Adevarat a inviat!

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Partaj

Prima imagine constienta pe care mi-o amintesc, este cand eram bebelus, iar deasupra patutului ma priveste sora mea mai mare. Nu am nicio sora mai mare, dar intotdeauna am crezut ca am avut. Nu stiu de ce. Nici nu stiu daca este o amintire reala. Stiu doar ca am batut-o pe mama la cap de multe ori cu lucrul acesta, dar ea trecea repede peste inchipuirile mele.

Vad si acum patutul cu gratii de lemn, care se roteau fiecare in jurul axei sale. Le invarteam pana adormeam sau mi le bagam intre degetele de la picioare. Ma mai infuriam si le muscam, pana rodeam lacul si dadeam de gustul de lemn usor intepator. Camera era mica si aproape goala, doar patutul meu si un recamier greoi, tapitat cu stofa galbuie si aspra, care imi lasa urme pe picioare de la nodurile bulbucate. Salteaua recamierului era tare si ovala, tocmai buna sa sar in ea. Dar trebuia sa o fac cu grija, pentru ca era atat de inclinata pe laterale, ca alunecam cu usurinta.

Langa patut aveam un pres din resturi de carpe, tesut de bunica mea. Mult mai tarziu am invatat si eu sa fac gheme de carpe, ca apoi bunica sa teasa presuri iarna, cand monta  razboiul in camera de la mijloc. Nu ma pricepeam prea bine sa tai carpele in fasii drepte, nici foarfeca nu taia deloc, dar imi placea sa le cos capetele. La vremea aceea, presurile erau un simbol al saraciei extreme la bloc. Urmau traversele de lana, covoarele din fire groase sintetice, iar luxul erau covoarele persane. Acum gasesti presuri la Ikea si sunt in mare voga, insa nu pot sa le suport, pentru ca imi amintesc de copilaria mea plina de lipsuri.

Parintii mei erau simpli, foarte simpli si se mutasera in apartamentul confort II cu o luna inainte sa ma nasc eu. Mama zice ca, in primele zile, ma culca in cadita de plastic in care imi facea baie, pana mi-a facut rost de patut. Nu era nou si un patut la vremea aceea ajungea sa odihneasca si zece copii, pana isi dadea sfarsitul. Dupa mine l-a folosit Alexandra, sora mea mai mica, apoi si-a urmat parcursul si si-a facut treaba mai departe. Nu mai stiu unde a ajuns si cati copii au ros gratiile de lemn.

Nu am avut parte de recamier pentru multa vreme, pentru ca la partaj, i-a revenit lui tata. Dar stiu ca, de ciuda, am facut pipi in el in ziua cand au venit niste domni sa ii ia mobila. Mama m-a zarit si eram sigura ca o sa ma certe, dar a izbucnit in plans si s-a ascuns dupa usa, crezand ca nu o vad. Chiar si domnii care carau mobila au plans mai tarziu, cand tata demonta televizorul in timp ce erau desene animate. Am sarit de gatul lui si l-am implorat, cu lacrimi in ochi, sa ma lase sa ma uit, dar el a continuat sa il impacheteze. Aveam sapte ani si ne-am cumparat un televizor mult mai tarziu, cand deja nu se mai dadeau desene in fiecare seara.

La un moment dat, cand eram inca la gradinita, in camera mea a poposit un birou. Lacuit, cu doua sertare si cu picioare subtiri si inclinate. Tata mi l-a prezentat ca fiind biroul meu, pentru cand voi merge la scoala si voi avea lectii de facut. M-am straduit sa am grija de el, insa nu rezistam sa nu ii zgarii lacul, mai ales cu compasul. Ieseau niste desene foarte reusite. Totusi aveam acces la un singur sertar, in celalalt avea tata tot felul de hartii. Pe birou trona o calimara cu toc si penita. Aveam stilou chinezesc, o adevarata bijuterie, insa tot penita si tocul ma fascinau. Evident ca nu a scapat sa scrijelesc cu ea pana am indoit-o, pe lacul gros si lucios al biroului. In sertar la tata descoperisem indigoul. Nu stiam la ce foloseste, insa mirosul lui imi placea la maxim. Il frecam in palme si vopseam peretii din camera. Pana m-a prins mama si m-a pus sa curat huma de pe pereti. Tata a uitat la partaj ca biroul era al meu, chiar si cu pata aceea de cerneala din sertar. Ma pregatise mama inainte. Stiam ce urma sa ne ramana. L-a luat, dar am scris mare cu compasul “VALI SAYGO”, ca sa stie oricine ca eu am fost prima posesoare.

Ziua partajului nu a fost chiar atat de urata, chiar daca am plans mult la sfarsit. Mama se invoise de la serviciu si a venit sa ma ia de la scoala. Nu mai facuse asta niciodata si mi se parea cel mai minunat lucru. Doar pe Angelica o lua mama ei de la scoala in fiecare zi, dar nu intelegeam ce inseamna sa fii casnica. M-a dus la cofetarie, mi-a explicat ca o sa am camera goala si ca o sa pot sa imi puna toate desenele pe pereti, ca o sa facem sala de gimnastica si pot sa dansez in toata casa. Chiar daca nu mai aveam televizor si nici birou, seara tarziu am prins amandoua cu tinte desenele mele pe pereti. De recamier nu imi parea rau. Oricum, am dormit cu mama in pat pana mi-a cumparat alta mobila.

Chiar daca mama imi zice ca nu am avut o sora mai mare, eu tot ii vad chipul deasupra patutului meu de bebelus. O chema Alina sau Adina si avea parul lung si negru. Ii simt mirosul buclelor si ii vad zambetul larg si luminos. Intindea bratele sa ma ia in brate si stiu ca nu am mai intalnit niciodata privirea aceea atat de calda. Inca o mai caut in inchipurile mele si in realitate. Si atat.

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a placut si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Frate, frate, da’ branza-i pe bani!

De multe ori relatiile de prietenie se intind pana in zona afacerilor. Si ajung sa se intinda atat de mult, pana cand trec de limita bunului simt.

De cate ori nu vi s-a spus „hai ca ne intelegem la pret, ca suntem prieteni”? Sa ridice mana sus cine nu a patit-o sau cine nu a facut la fel.

Daca ai un salon de coafura, dau navala peste tine toate prietenele, rudele apropiate sau verisoare de mult uitate si au pretentia sa le vopsesti gratis. Si tocmai aceste persoane au cele mai multe pretentii si critici la adresa ta. Ba ca e prea calda sau prea rece apa, ca e amara cafeaua sau ca le bate aerul conditionat fix in ceafa.

Daca ai deschis o cafenea, apar colegii de liceu si vecinii de la bloc, cu pretentia sa bea zilnic de la tine cafeaua gratis. Daca ai dat-o pe prima, te-ai nenorocit. Nu vrei sa stii ce vor vorbi despre tine cand le vei intinde nota de plata: „Zgarcitul, nu-l mai satura Dumnezeu, numai la bani se gandeste. A uitat de unde a plecat. Acum e patron, s-a ajuns. Ne ia banii tocmai noua?”

Insa in opinia mea, lucrurile ar trebui sa stea efectiv invers. Daca prietenul tau si-a deschis o afacere, sprijina-l, incurajeaza-l, cumpara de la el si plateste pret intreg, fara a-i lua profitul de la gura.

Exact cum, in ultima vreme, ne orientam catre produse romanesti pentru a le sprijini vanzarile, din nationalism, asa ar trebui sa iti sprijini prietenii care au afaceri. Daca iti sunt prieteni.

Foloseste-le serviciile sau cumpara-le produsele.

Nu cere discount si nu te targui la pret.

Masoara-ti prietenia in ajutorul dat, nu in reducerea ceruta.

Si ai putea face ceva in plus. Recomanda-le si altor cunoscuti.

Si nu uita, branza-i pe bani!

Foto credit: Dan Mirica, Cuba

Daca ai si alte idei, te rog sa imi lasi un mesaj.

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

Distribuie Aceasta Postare

De ce toaletele au capac? Ca sa nu bata soarele in wc

Tare mult mi-as dori ca acest articol sa fie un pamflet, dar din pacate nu e asa. Regulile de igiena lasa mult de dorit, iar lipsa de bun simt nu are legatura cu sexul, nationalitatea, studiile si obarsia. 

As putea sa spun povesti scabroase despre cum folosesc unele persoane toaleta, dar vreau sa pastrez o atmosfera decenta pe acest blog. 

Avem o pudoare anume de a discuta despre wc, closet, privata, buda, tron, toaleta, de parca unii se golesc in pungute de catifea si improasca cu zambilute. 

Toti, dar absolut toti mergem la wc de cateva ori pe zi. Dar unii tin sa-si marcheze teritoriul si sa lase insemne pe unde au trecut, certitudinea ca s-au tras din regnul animal. 

Daca omul isi petrece timpul singur pe tron, nu inseamna ca dupa el nu mai vine nimeni si are drept de folosinta pe viata. 

Sa ridice mana sus cel care nu a sters niciodata wc-ul dupa clienti. O data am numarat firele de par lasate cadou pe colacul de toaleta. Stiu ca sunt usor obsedata de wc-uri, dar am si motive. 

Am uitat de pudoare si am introdus in Regulamentul Intern cateva aspecte ce tin de bunul simt in folosirea wc-ului de la birou.

Hai ca pe ai mei ii educ, dar ce ma fac cu vizitatorii? E alerta in firma dupa cativa clienti care folosesc buda, pentru ca lasa dezastru in urma lor. 

Iti las si tie regulile mele, poate te ajuta:

  • Toaletele se dezinfecteaza in fiecare dimineata: capac, colac si vas de toaleta interior si exterior. (Consider ca trebuie sa fie atat de curat, incat sa poti servi masa).
  • Toaleta accesibila vizitatorilor se verifica dupa fiecare folosire a acestora si se dezinfecteaza. (V-am spus ca sunt traumatizata).
  • Utilizeaza peria de toaleta, dupa folosire, de jur imprejurul vasului interior. (Ca de aia avem perie, iar stropii de duc in locuri nebanuite).
  • Hartia igienica folosita se arunca in vasul de toaleta, nu in cosul de gunoi. (Avem canalizare si nu hazna, iar persoana care goleste cosul, nu trebuie sa faca hepatita).
  • Ultima persoana care termina rola de hartie igienica o inlocuieste cu una noua. (Am strigat de cateva ori dupa ajutor). 
  • Capacul de toaleta se lasa inchis dupa folosire. (Pentru ca de aceea s-a inventat, nu ca sa ii punem mileuri si ciucurasi).
  • Chiuveta se lasa curata dupa folosire. (A se ghici doar in ceasca de cafea, nu in jegul din chiuveta). 
  • Foloseste spray-ul de camera pentru inlaturarea mirosului neplacut. Deschide geamul. (Daca mananci zambile, nu o sa dai cu parfum de lavanda). 
  • Asigura-te ca cel care vine in urma ta nu are surprize neplacute. (Verifica inca o data daca ai tras apa). 

Daca ai si alte idei, te rog sa imi lasi un mesaj. 

Da si tu share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, da subscribe!

Foto credit Valentina Saygo 

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Nu am vrut sa fiu puternica, dar nu am avut incotro

Am fost un copil timid si lipsit de incredere si, chiar daca nu mai sunt copil, la fel m-as considera si acum. Doar ca nu conving pe nimeni. Multumesc soptit si zambesc in sinea mea. Cine, eu? 

Nici acum, dupa atata vreme, nu am invatat cum sa reactionez la complimente. Mereu ma surprind, de parca nu sunt pentru mine. La un moment dat, m-am hotarat sa ma bucur de ele, ca si cand ar fi vorba despre alta persoana. Asa imi este mai usor.  

Am decis sa ma schimb, din clipa in care am uitat de ceilalti si am inceput sa imi pese de mine. Am uitat de copilaria nefericita, de tineretea gri, de casnicia incheiata. Cumva, in acel moment am renascut. Am dat afara tot trecutul din viata mea, am golit sufletul de durere si mi-am eliberat inima, ca sa fac loc pentru mai multi oameni si iubire. 

Am inceput sa ma arunc cu capul inainte si sa risc, chiar daca urma sa ma lovesc si sa ma doara. (Acum am si o explicatie medicala: deviatie de 20% la urechea interna in aproximarea distantelor).

Am hotarat sa divortez, chiar daca imi jurasem sa fiu nevasta pe viata. 

Am inceput sa calatoresc in colturi indepartate de lume, chiar daca imi era frica sa dorm singura. 

Am decis sa investesc timp si bani in patru business-uri, chiar daca ma consideram cel mai bun executant si niciodata antreprenor. 

Am sarit cu parasuta, m-am dat cu motodeltaplanul si m-am plimbat cu balonul, chiar daca ma ia ameteala cand cobor scarile. 

Am facut snorkeling si scuba diving, chiar daca imi e frica de apa din cada.

Am aparut la zeci de emisiuni TV, chiar daca imi ingheata cuvintele pe buze si nu mai tin minte ce am scos pe gura. 

Am urcat pe scene sa vorbesc in fata oamenilor, chiar daca imi tremura picioarele si raman sleita de energie dupa aceea. 

Am indraznit sa merg in ture foto, chiar daca nu imi gasesc butoanele pe aparat.

Am inceput sa scriu pe blog, chiar daca ma minunez de vorbele mele, de parca ar fi dictate de o alta persoana. 

Am inceput sa rad din tot sufletul, chiar daca plang cu lacrimi de crocodil.

Stiu ca par puternica, dar iti jur ca nu am avut incotro. Eu ma vad aceeasi fetita timida, speriata si lipsita de incredere. Insa las viata sa ma minuneze si sa ma surprinda, iar eu ma bucur de fiecare traire!

Iti multumesc anticipat pentru share!

Foto credit: Oku

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Distribuie Aceasta Postare

Orlando cel Chiparos si iarba fiarelor

Basm contabil de ANAFel Stampileanu

A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi, oricum n-as povesti.

A fost o data un imparat bogat, stapanul unui taram indepartat si uitat de timp, caruia i se zicea Dragnea Imparat. In regatul lui facea orice dupa pofta inimii si nimeni nu i se impotrivea. Toti cantau cum juca imparatul si niciun supus nu indraznea sa il contrazica. Ii badjocorea, ii facea cu ou si otet, le lua banii, ii asuprea, radea de supusii lui si ii mintea in fel si chip. Poporul se chinuia, insa nu avea curaj sa se impotriveasca, de frica sa nu le taie capul, pentru ca era stiut ca aprig la manie.

Dragnea Imparat avea o fiica, pe care o iubea ca pe ochii din cap si o chema Irinuca cea Trandafirie. (Gurile rele spun ca nu era fiica lui, fusese luata e suflet de cand era mica, insa adevarul este pierdut in negura timpului).

Dar iata ca intr-o zi, ca printr-o minune, Ursitoarea Veorica se destepta si nu mai putu indura umilintele la care fusese supusa. (Cred ca stiti povestea cu Frumoasa-din-Padurea-Adormita, dar nu e povestea noastra, ca nu era nici frumoasa si nici desteptata). Cert este ca Ursitoarea Veorica s-a suparat rau si, intr-un moment de furie, l-a blestemat pe Dragnea Imparat. L-a blestemat cu durere de sale si pantecareala, cand i-o fi lumea mai draga si i-a blocat spatiul virtual, adica visteria imparatiei.

Bietul Dragnea Imparat, dintr-o data fu lovit de o durere crunta, de nu mai era in stare de nimic. Of si jale mare s-a abatut asupra imparatiei. Tara a fost lasata de izbeliste si Dragnea Imparat a cazul rapus la pat. De parca nu era destul, nu mai circula niciun ban in toata tara, de cand se blocase spatiul virtual si nimeni nu mai putea fura nimic.

Ursitoarea Veorica a avut un moment de mila, pentru ca prea multi sufereau si a inmuiat blestemul. A zis ca durerile se vor sfarsi, daca se gaseste un viteaz care sa deblocheze spatiul virtual cu iarba fiarelor.

Cand a auzit asa Dragnea Imparat, cu ultimele puteri, a dat sfoara in tara ca, celui care deblocheaza spatiul virtual cu iarba fiarelor, ii da mana Irinucai, lumina ochilor lui, dar si tronul imparatiei. 

Orlando cel Chiparos, cel mai vajnic si cel mai strajnic ostean al mariei-sale, vazand ca e rost sa puna mana pe tron, si-a dat seama ca este curajos si nu este un las. Acum era momentul lui sa isi arate vitejia. A incalecat pe calul inaripat si a plecat in lume sa caute iarba fiarelor.

Nu era o treaba usoara, insa trebuia sa se descurce, ca sa isi implineasca visul de a urca pe tronul imparatiei. A furat potiunea nerambursabila de la Baba-Cloanta-UE, a mituit balaurul cu trei capete de la Bruxelles si a reusit sa fure iarba fiarelor dintr-un coffee-shop din Amsterdamul cel Indepartat.

Insa, drumul inapoi spre regatul lui Dragnea Imparat, a fost taaaare lung si plictisitor, iar Orlando cel Chiparos a fumat toata iarba fiarelor si nu a mai ajuns in imparatie. S-a pripasit la un han ca baiat de grajd, sa adape caii drumetilor.

Si uite-asa, Dragnea Imparat sufera si acum de dureri de sale, iar spatiul virtual a ramas blocat pe veci sau macar pana la legalizarea ierbii fiarelor.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.

Foto credit: Antena 3

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

Distribuie Aceasta Postare

Plang usor, asta e cusurul meu

Plang usor, atat de usor, incat oamenii din jurul meu s-au obisnuit. Plang de fericire, de emotii intense, plang de eliberare. Ma gandesc ca fiecare avem o portie de lacrimi pe care trebuie sa o consumam resonsabil si rational, iar eu nu reportez nimic de la un eveniment la altul, le epuizez pe toate.

In trecut plangeam de suparare, de tristete, de furie, de nervi, de frustrare. Acum am gasit alte motive de plans, pentru ca pe celelalte le-am eliminat unul cate unul.

  1. Plang la concerte cu muzica live. Ca e balet, opera sau Bono, nu conteaza. Simt cum muzica live imi ridica parul in cap si ma iau niste frisoane pe sira spinarii, incat imi inunda ochii cu lacrimi instantaneu si fara sa am vreun control. La inceput, imi era rusine de lacrimile mele nefiresti si le stergeam pe furis. Mimam preocuparea cu mana la falca si strecuram un deget pe sub ochelari. Acum imi respect lacrimile si le tratez cu aleasa consideratie. Le steg evident si sunt mandra de ele.
  2. Plang de fericire. Mi se pare cel mai pur moment pentru a varsa lacrimi. Bucuria imi invadeaza sufletul si simt ca e nevoie sa intensific clipele, sa le fac memorabile si sa nu le uit cu usurinta. Ca e doar un moment tihnit, in care ma simt iubita sau topai ca un copil traznit, arunc in univers cateva lacrimi razlete. Plang cand ma dau in leagan, cand ma plimb fericita pe o plaja, cand vizitez un loc care era pe lista de dorinte.
  3. Plang cand mi se indeplinesc dorintele. Am un carnetel de suflet in care imi scriu lucrurile simple pe care sa le fac in viata, dar si visele (hai sa le zicem obiective) pentru anul care vine. La sfarsitul anului imi fac bilantul, le tai pe cele indeplinite si le retraiesc bucata cu bucata. Atunci cand se intampla sa fac ce aveam pe lista, scap cateva lacrimi sau un ropot de plans, dupa caz. Dorintele pot fi diverse, de la zborul cu balonul, pana la zaritul licuricilor, de la calarit pana la savuratul unui rasarit sau fotografiatul unei bufnite.
  4. Plang atunci cand ma emotionez. Si ma emotionez usor. Ma emotionez in fata unor elefanti jucausi sau cand citesc comentariile voastre pe blog, dupa un curs reusit sau in timp ce beau o cafea delicioasa. Ma emotionez cand cineva imi multumeste sincer sau cand multumesc eu la randul meu. Cum mai spuneam aici, plang cu gandul la Africa si ori de cate ori urmaresc un documentar din safari.
  5. Plang la filme sau seriale. Plang in hohote. Lacrimile imi curg siroaie si nu mai prididesc sa le sterg. Cand se termina filmul, am manecile ude, iar daca e grav, fug sa imi iau un pachet de servetele. Plang de mi se zgaltaie plamanii, cu nasul curgand si cu suspine. Filmul de 5 lacrimi a fost „Machester by the sea”, unde Adagio in G Minor al lui Albioni m-a facut sa opresc vizionarea si sa plang la liber. Din cand in cand, cand nu am un motiv de plans, pun pe youtube tema muzicala a filmului si dau drumul la lacrimi sa isi faca numarul.

Femeile, prin firea lor sunt niste fiinte emotionale, iar trairile lor sunt ca un val, de sus in jos si de jos in sus. O sinusioda hormonala care are nevoie sa fie eliberata. Iar eu nu sunt mai prejos. Dau inapoi universului portia mea de lacrimi, insa lucrul care ma face iar sa plang, este ca am ales sa plang de fericire.

Foto credit: Oku

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezedentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

Multumesc pentru share!

Distribuie Aceasta Postare