Categorie: Ganduri

Am fost condamnata de destin, atunci cand a trebuit sa dau „delete” la rolul meu de mama din aceasta lume.

Am avut doua dorinte fierbinti si stiu ca nu se vor mai implini niciodata!

Mi-am dorit sa imi simt copilul in pantec si mi-am imaginat ca este cea mai minunata emotie pentru care a fost creat trupul unei femei.

Mi-am dorit sa simt fiorul alaptatului, gura infometata si suvoiul de iubire ce ar fi putut tasni din sanii mei.

Mi-am iubit toate papusile din copilarie si le-am facut promisiuni marete. Mi-am plamadit scurtmetraje din viata mea de mama, cu zambetul imaculat al fetitei mele, cu chiotele ei de bucurie, cum i-am numarat degetelele si i-am sarutat talpile, m-am imbatat cu ganguritul ei si m-am uimit cat este de zglobie. Am visat cum facem lectiile si cum ne jucam impreuna. I-am spus toate povestile cu happy-end si i-am dat toate povetele izvorate din iubire si din suferintele mele anterioare. Am vegheat-o si am calauzit-o in drumul ei. Am privit curioasa ce ii place, ca sa descopar ce destin o sa urmeze.

Ar fi chemat-o Sofia si as fi primit dreptul sa ii fiu mama, dar am fost condamnata sa ma irosesc. Atunci am urlat la toti dumnezeii care m-au blestemat sa traiesc degeaba.

Am inceput sa ma tarai prin viata fara vise si fara filme, ca pe un ecran cu purici si zgomot asurzitor. M-am intrebat care este rostul meu pe lume si ce las in urma mea. Sau de ce trebuie sa traiesc.

Am invatat sa ma reconstruiesc din cioburi si sa imi continui viata, fara sa imi indeplinesc scopul pentru care am fost invitata in aceasta lume. Am invatat sa imi duc existenta mai departe, pentru viata care mi-a fost data, chiar daca nu am dat viata. Am invatat sa ofer iubire oriunde in jurul meu, poate mai multa decat trebuia, pentru ca aveam in plus. Am invatat sa port de grija altor persoane care nu erau sangele meu. Am invatat sa modelez oameni care nu imi erau apropiati. Am invatat sa alin si sa inteleg persoane pe care nu le-am alaptat. Am invatat sa imi pese de viitorul copiilor ipotetici pe care i-as fi putut avea si de urmasii celor cunoscuti si necunoscuti.

Am invatat sa cladesc o lume mai buna in jurul meu, chiar daca nu am un rol principal, ci sunt doar un figurant umil, care trece prin cadrul vietii pret de o secunda, fara sa ii apara numele pe genericul universului.

Iti doresc sa ierti, dar sa nu uiti! Sa ierti raul care ti s-a facut, pentru tine si pentru tara ta, dar sa nu uiti de la cine a venit. Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape, zice o vorba. Si iarta-i, ca nu stiu ce fac!

Iti doresc sa ai putere, sa duci in carca toate poverile de care ai parte! Poti sa duci mai mult decat iti imaginezi, iar la un moment dat, se vor sfarsi toate relele si iti vei trage sufetul. Viata ta nu se termina aici si acum, chiar daca durerea te copleseste cateodata. Uita-te in urma ta, cata putere au avut cei care au zamislit minunile acestei tari si prin cate nedreptati au trecut, nu au cedat. Iar ei ne-au dat stafeta, iar noi doi promitem ca o ducem mai departe. Pentru ca puterea sta in noi, cei multi si drepti!

Iti doresc sa ai curaj, cum au avut toti cei din-naintea ta. Sa le ceri in soapta ajutorul, bunicilor si strabunicilor tai. Nici lor nu le-a fost usor, dar au razbit si au avut blandetea sa te inzestreze pe tine cu toate puterile lor. Esti sange din sangele lor si curajul lor curge prin venele tale. Fa-i mandri de tine si arata-le ca tara lor e misiunea ta!

Iti doresc sa iei atitudine, sa spui ce te doare si ce nu este corect. Sa nu mai treci nepasator pe strada, sa nu intorci capul, pentru ca istoria nu s-a scris in tacere, s-a scris cu jertfa si cu idealism. Implica-te, voteaza, pune osul la treaba. Fa ceva, orice iti trece prin minte! Fiecare gest conteaza, atat al meu, cat si al tau. Sa ramanem uniti, sa fim mandri si demni in tot ce facem!

Iti doresc sa te schimbi tu, ca atunci se va schimba si lumea din jurul tau. Si eu si tu ne dorim o lume mai buna si mai frumoasa, insa noi doi avem misiunea sa o schimbam si sa veghem asupra ei. Sa schimbam toate relele care ne domina acum, sa ne luam tara inapoi din mainile coruptiei, minciunii si hotilor. Doar daca tu te schimbi, ii putem schimba pe ei.

Iti doresc sa fii bun si bland, sa te iubesti pe tine si aproapele tau. Iubirea e balsam pentru suflet si vindeca rani adanci. Iubirea te face mai bun, iar blandetea deschide inimi impietrite. Sa ii dam la o parte pe cei ce au uitat de bunatate. Pentru ca vrem si ca putem!

Iti doresc sa ajuti, sa muncesti cu toata fiinta ta in ceea ce faci si ceva in plus. Sa uiti de oboseala, sa nu ai tihna pana nu termini toata treaba de facut, pentru ca avem amandoi mult de lucru, iar impreuna terminam mai repede. Si cand vom ispravi, vom stii ca am facut totul cu sufletul curat.

Iti doresc sa visezi la locul asta ca la un loc mai bun, la o tara curata si dreapta, pentru ca aici e casa ta. Uita-te cat este de frumoasa patria noastra si cum ne minunam amandoi de aceste locuri. Uita-te ce ne-a lasat Dumnezeu si spune-mi tu, nu e un colt de rai? Iar daca inchizi ochii, poti sa o vezi in toata splendoarea ei. Viseaza la ea asa cum ar trebui sa fie si nu iti pierde visul!

Iti doresc sa speri, sa te uiti pe cer si sa vezi cat e de senin si de curat. Sa privesti infinitul, pentru ca acolo se ascunde speranta unor zile mai bune. Fara speranta, sufletul ne moare cate putin. Speranta e in tine, e in mine, e in noi!

Ce-mi doresc eu mie, iti doresc si tie! Dulce Romanie, de-asta te iubesc…

Foto credit: Valentina Saygo

Sunt zile care ma sug de energie, ma naucesc pana la ameteala, ma lasa fara cuvinte, ma secatuiesc de nu mai am putere nici macar sa clipesc. Ma lasa impietrita si fara vlaga. Si cu creierul intepenit.

In astfel de zile, indiferent care ar fi fost motivul de drept, un manager trebuie sa mearga mai departe. Trebuie sa duca povara pe care o are de dus. Trebuie sa isi caute claritate in gandire.  Trebuie sa gaseasca o urma de putere in adancul fiintei lui.

Stiu, nici mie nu imi place acest „trebuie” si nu reusesc sa ma obisnuiesc cu pronuntia lui. Ma zgarie pe creier si ma face sa ma impotrivesc fata de tot ce mi se pune de-a curmezisul.

Nu stiu cum esti tu in astfel de momente si cum reusesti sa mergi mai departe. Insa eu ma duc acasa, ma ascund in canapea cu o patura si un pahar de vin, caut sa imi sune in boxe o muzica plata si imi ascult gandurile. Sau imi deschid caietul in care imi vars cuvintele cu patima. Fac asta ca sa nu scriu emailuri in gand peste noapte, cu ochii pironiti in tavan si in bezna, ca sa ma agat de un fir pe care il innod cu speranta la ziua de maine.

De doua luni am ales ca miercurea sa lucrez de acasa, pentru ca sa am timp sa respir si sa ma incarc de energie. Sa imi ascult ideile, sa le astern pe hartie si sa imi analizez activitatile. De cand fac lucrul acesta, ma simt mai productiva, mai inspirata si mai plina de idei, chiar daca inghesui restul sarcinilor in patru zile la birou. Nu e usor, dar nu e nici imposibil. Am patru zile intense, in care imi fortez limitele, insa am ziua de miercuri in care respir, trag aer in piept si ma pregatesc pentru joi si vineri. Sa nu crezi ca sambata sau duminica e pauza totala, dar lucrez cu drag la ideile si proiectele mele.

Azi a fost una din acele zile grele, cand am plecat de la birou ca un zombi si in care am ajuns acasa aproape in patru labe. M-am tarat pana la canapea, cu laptopul in brate. In seara asta am ales sa ma inund cu Khachaturian si mi-am amintit ca am blog. Si ca nu sunt singura, te am pe tine, care citesti aceste randuri. Asa ca m-am gandit sa iti scriu tie, sa-ti spun ce simt si cum merg mai departe. Imi pun sufletul pe tava si ma dezbrac fara pudoare in fata ta.

In seara asta mi-am amintit de visele mele sau de momentele frumoase de peste zi, chiar daca le-am ignorat.  Mi-am amintit de echipa mea minunata, pe care ma pot baza si fara de care nu as mai fi eu cea de azi. Mi-am amintit de profesia pe care o fac cu pasiune, altfel mai bine nu o mai fac. Mi-am amintit de rezultatele extraordinare de peste an, cat de mici pot fi ele pentru tine, pentru mine sunt imense, facute cu multa truda si cu multa energie. Mi-am amintit de oamenii dragi cu care colaborez, clienti si furnizori, pentru care ziua de maine este o noua promisiune a mea pentru ei.

Mi-am amintit ca maine e miercuri si este o noua zi. Ca maine voi avea suficient timp sa ma gandesc la cele de azi. Ca maine voi uita de dezamagiri, de nedreptati, de incorectitudini, de greseli si de rautatile incasate. Ziua de azi se termina azi! Iar maine e un alt maine, mai bun ca azi…

Foto credit: Valentina Saygo

…sau scrisori de dragoste pentru legiuitorul roman

SCRISOAREA I

Draga legiuitorule,

Iti scriu eu, antreprenorul roman. Iti multumesc ca te gandesti la prosperitatea tarii si ca te-ai decis sa pornesti lupta cu evaziunea fiscala. Vad ca ai gasit-o la cei cu case de marcat vechi si ca i-ai pus sa le schimbe cu unele noi, in care te vei uita pe gaura cheii la ce face evazionistul in timp real. Sa stii ca cei care au emis bonuri fiscale, o vor face in continuare, mai ramane sa vedem daca cei care nu au facut-o pana acum vor ajunge pe calea cea buna.

Dar, ghinion, serverele ANAF nu functioneaza, asa ca mult-asteptatele functionalitati ale noilor case de marcat, adica GPRS, bluetooth sau wi-fi, inca nu pot fi utilizate. Nu e pacat? In Bulgaria, acolo unde sunt produse casele de marcat Daisy, de exemplu, conexiunea online e stabilita deja de 7 ani, iar transmiterea informatiilor fiscale lunare se face in cateva minute. De ce sa ramanem noi mai prejos de vecinii nostri?

Stiu ca ai ras si tu de gluma aia „Declaratiile online se depun la ghiseul 2”, insa ea nu e o gluma, e o realitate pe care o traim zilnic. In momentul asta, contribuabilul este obligat sa trimita un fisier xml pana pe 20 a lunii urmatoare. Asa ca e vital  sa alegem o casa de marcat la care fisierele xml sa fie usor de extras, macar asa sa ne ajute tehnologia. La modelele Daisy poti face asta cu ajutorul unui suport de stocare extern sau prin intermediul computerului ori al telefonului mobil.

M-am luptat ceva sa gasesc casa de marcat care sa ofere cea mai buna calitate la cel mai bun pret. Am gasit modelul Compact S de la Daisy care costa 790 lei cu TVA inclus. O afacere buna, avand in vedere ca nu imi trebuia doar una!  Apoi, m-am aruncat in hatisul luptei pentru fiscalizare.

Ai idee ce contine un dosar (cu sina) pentru fiscalizare?

Stai ca iti dau lista cu toate documentele pe care le-am plimbat de la distribuitor la firma, de la firma la distribuitor si apoi la ghiseul ANAF, drumuri care au durat cam 3 saptamani:

• BI/CI al administratorului sau reprezentantului legal al firmei
• Codul Unic de Inregistrare al firmei (CUI)
• Certificat de Inregistrare Fiscala (CIF) pentru firmele inscrise in scopuri de TVA
• Contractul de spatiu pentru punctul de lucru sau sediul social
• Certificat constatator RECOM sau rezolutia punctului de lucru (daca este cazul)
• Factura si chitanta de achizitie a casei de marcat
• Certificat de garantie a casei de marcat
• Proces verbal de sigilare a casei de marcat
• Aviz de distributie si service pentru casa de marcat achizitionata
• Cerere tip de atribuire a numarului de ordine a seriei fiscale
• Declaratia C801 si recipisa declaratiei
• Documentul de atribuire a numarului unic (NUI) obtinut din SPV
• Contractul de prestari servicii pentru service (contract obligatoriu prevazut de lege)
• Facturile pentru fiscalizare si pentru consumabile (role si registre)
• Primul bon fiscal
• Primul raport Z
• Registrul special
• Cartea de interventii
• Declaratia de instalare

Stau si ma intreb ce facem noi doi, eu si tu, cu toate hartiile astea si unde este tehnologizarea despre care vorbeai?

Va urma Scrisoarea a II-a

Modelul

Foto credit: Daisy Tech

Zilele trecute am fost la medicul de familie, pentru ca niste probleme de sanatate m-au sacait atat de tare, ca nu stiam de unde sa incep. Mi-a dat o lista intreaga de medici specialisti, incat am inceput si eu cu cine mi-a fost la indemana si mi-a raspuns la telefon. M-am prezentat la primul medic, o doamna foarte draguta si amabila, usor coplesita de toate sarcinile administrative pe care le avea de facut. Ea centra, ea dadea cu capul, exact ca un veritabil antreprenor roman. Dupa ce am stat de vorba despre simptomele mele, am fost intrebata cu ce ma ocup si iata cum profesia de expert contabil are mai multe necunoscute pentru ea decat medicina pentru mine.

Mi s-a plans ca tocmai i-a plecat un pacient fara sa achite, ca i s-a terminat chitantierul, ca asistenta este in concediu si nu stie daca sa completeze registrul de casa si ca viata ei e un iad. Colac peste pupaza, cand sa achit consultatia, constat ca nu am numerar la mine si nici ea POS. Mi-am luat tocurile la plimbare si am mers tantosa pe stradutele din vecinanate sa gasesc un bancomat.

Si eu si ea am fost stanjenite usor de situatia neplacuta in care am fost puse si am mai stat un pic de vorba cand m-am intors si mi-a completat chitanta, pentru ca gasise un chitantier de rezerva in sertarul asistentei.

De la ea am mers la o mini-clinica, cu doi medici si o asistenta, ce functiona ca SRL si nu ca un Cabinet Medical Individual. Am platit onorariul cu cardul pentru consultatie si am primit bon fiscal. Am primit toate documentele intr-o mapa personalizata, cu toate datele de contact, pe care am gasit-o usor atunci cand a trebuit sa ma reprogramez. M-am simtit altfel tratata si respectata, chiar daca actul medical a fost impecabil in ambele cazuri si tariful similar.

Iata sfaturile mele catre doamna doctor X, in speranta in care te regasesti  si tu in aceeasi situatie:

• Factura/chitanta/biletul de trimitere sau scrisoarea medicala sunt marketing. Daca iti doresti ca pacientul tau sa revina la tine, personalizeaza-ti aceste documente cu toate datele de contact necesare.
• Incaseaza banii inainte de consultatie, s-ar putea sa dai vesti mai putin placute, iar pacientul sa plece bulversat, fara sa apuce sa plateasca.
• Fa orice sa iei usor si repede banii de la pacient. Instaleaza un POS pentru plata cu cardul, chiar daca nu ai depasit cifra de afaceri de 50.000 euro si nu este obligatoriu in cazul cabinetului tau, te va salva de momente stanjenitoare.
• Scrie citet si clar, chiar daca esti medic si ai scrisul urat. Sau si mai indicat ar fi sa instalezi o casa de marcat. Noile modele produse de Daisy Tech au design inovator, tastatură ergonomică și sunt foarte ușor de folosit. Vei emite bon fiscal din doua apasari pe butoane, iar contabilul tau va fi fericit cand iti va intocmi situatiile din două motive: pentru ca, in sfarsit, iti va descifra scrisul și, în plus, exportul fișierelor .xml va fi foarte ușor de făcut, fie utilizând un suport de stocare extern, fie prin intermediul computerului sau chiar al telefonului mobil, în funcție de modelul de casă de marcat ales.
• Trateaza-ti pacientii ca pe clienti si incearca sa le faci viata usoara, chiar daca ai studiat medicina si nu stii mai nimic despre vanzari, marketing, recrutare sau contabilitate. Cabinetul tau este un business si trebuie tratat ca atare.

Vorbesc din experienta mea, posesoare a unei profesii liberale, scoala nu m-a pregatit pentru economia de piata, eu stiam doar sa adun cifre si sa cer hartii. Viata mi-a aratat ca nu este suficient si ca trebuie sa cunosc toate aspectele conducerii unei afaceri, fie ea mare sau mica.

Am scris aici despre reticenta mea monumentala in a instala un POS de incasat cu cardul, chiar daca legea ma obliga, am descoperit ca este un mare avantaj, acela de a usura viata clientilor si a incasa banii cat mai repede si simplu.

Am mai recomandat casa de marcat in cazul unui ONG, pentru a ii usura activitatea, iar acest exemplu il gasesti aici. Pana la urma ar trebui sa folosim tehnologia in avantajul nostru, sa ne simplificăm activitatea, pentru ca suntem in mileniul 3 si clar ca ar fi pacat sa iti perzi timpul completand chitante, in loc sa apesi doua butoane pe un dispozitiv. Eu am ales casele de marcat Daisy pentru că au functionalitati de top: wi-fi, bluetooth, GPRS, dar si o interfata foarte prietenoasa.

Stiu ca pare infricosator, insa te descurci tu cu stetoscopul sau tensiometrul, crede-ma ca o casa de marcat e… margareta la ureche pentru tine.

Foto credit: Valentina Saygo

Ai trait vreodata momentul acela, cand un ochi iti plange si altul iti rade? Asa ma simt eu acum, cand am aflat de scrisoarea trimisa de Comisia Europeana catre guvernul Romaniei, prin care solicita sa se renunte la sistemul de plata defalcata a TVA si ameninta cu deschiderea procedurii de infringement.

Un ochi imi plange, pentru ca guvernul meu iar s-a facut de ras, iar a incercat sa ii prosteasca pe toti, iar nu a tinut cont de nimeni si nimic. Mai e putin si se face un an de la implementarea uneia dintre cele mai nocive masuri in mediul de afaceri, iar acum split-ul isi da firescul sfarsit, cand de fapt NU trebuia sa existe deloc!

Am trait intens lunile august 2017 – decembrie 2017 si pentru mine split tva a devenit obiectivul principal, in incercarea de a-i minimiza efectele, abandonand viata personala si profesionala. Am citit sute de pagini, am scris articole si postari pe facebook, am participat la emisiuni tv, am scris nenumarate emailuri, am vorbit sute de ore la telefon, am avut intalniri cu persoane cunoscute sau necunoscute, am stat zeci de ore in comisii si dezbateri, la ministerul finantelor, cat si in parlament, pana cand am reusit sa ii minimizam efectele. Imi amintesc cu drag cum, cel mai mare grup de contabili de pe Facebook, a aparut pe prima pagina din Ziarul Financiar.

Nu am fost singura in demersul meu, am fost sustinuta de prieteni reali sau virtuali, vechi sau noi si impreuna am reusit sa inrosim facebook-ul cu „Stop Split TVA” sau „NU Split TVA in tara mea”, impreuna am umplut inboxul parlamentarilor cu „Scrisoare catre deputatul meu”.

Am fost singurul contabil din Romania care a participat la dezbaterile din Camera Deputatilor, doua zile crancene, pe care nu le voi uita niciodata. Cand ajungeam acasa, simteam nevoia sa ma spal mult pe dinti si sa curga multa apa de la dus, ca sa spele toata sila si dezgustul de care am avut parte.

Si cu toate astea, obiectivele mele au fost indeplinite, 6 dorinte mari si late, care au fost minimizate. Iar pentru aceste dorinte imi rade cel de-al doilea ochi. Pentru ca se poate, pentru ca putem schimba tot ce ne dorim, trebuie doar sa vrem. Iar eu sunt dovada vie.

Las aici cele 6 obiective pe care le-am avut in privinta Split TVA, ca sa imi amintesc de ele si poate te vor inspira si pe tine, cititorule.

1. Cresterea plafoanelor datoriilor la TVA (500 lei/ 1.000 lei/ 1.500 lei) deoarece disfunctionalitatile ANAF-ului risca sa includa in split TVA firme nevinovate.
2. Eliminarea obligativitatii conformarii platilor defalcate pentru cei care nu sunt in sistem. Art.3 1)
3. Eliminarea sanctiunilor pentru cei care nu sunt in sistem.
4. Eliminarea “procedurile de prevenire ale insolventei” Art.2 (1) c)
5. Vechimea datoriei > 30 zile, deoarece sumele din fisa sintetica pot fi nefondate.
6. Iesirea din split sa fie mai usoara pentru cei care au aplicat pana la 31 dec 2017.

Traiesc de vreo cateva saptamani o dezamagire profunda in ceea ce priveste mediul de afaceri romanesc si in mod special clientii din dotare, dezamagire care ma face sa ma gandesc serios la ideea de a pune batista pe tambal si lacatul pe usa.

Oameni neseriosi, nerespectarea scadentelor, minciuni de gradinita, lipsa de etica, furt de proiecte, evaziune pe fata, concurenta neloiala, munca la negru sau gri, „baeti” destepti care fenteaza legea, datorii cu duiumul, insolvente pe alese, executari silite fara vinovati, sacosi cu bani plimbate cu directie, miscarea brauniana a plicurilor infoiate, comisioane si para’ndarat, cam asta e radiografia ciorbei in care ne jucam de-a afacerile.

Mi-am sacrificat viata profesionala intr-o zona erodata psihic, cea de contopist de serviciu, umilit si vinovat ori de cate ori se schimba legislatia. Perceptia e ca eu port pe umeri toate greselile guvernamentale, toate modificarile legislative, toate erorile anaf-ului, toate disfunctionalitatile sistemului, toate gafele economiei, ca deh, in calitate de contabil, aduc toate vestile rele si mai iau si banii de la gura omului si ii dau la fisc, ca asa vreau eu.

Cand mi-am inceput viata profesionala, mi-am asumat cateva principii de la care nu ma abat: voi plati taxele la timp, voi achita salariile cu sfintenie si nu voi avea intarzieri catre furnizori. Mai mult, voi respecta fiecare specialist si fiecare contract, asa cum a fost negociat. Am reusit de fiecare data sa imi respect promisiunile mele catre mine si stiu ca sunt cel mai bun client, pentru ca nu am in firma lista de plati, adica platim fiecare factura inainte de scadenta, fara sa intarziem si fara sa intram in cercul vicios al minciunilor de doi bani.

Nu vreau sa spun cu ce ma confrunt in relatia cu clientii mei, dar azi i-am luat la analizat pe fiecare in parte si i-am impartit pe coloane: buni, indolenti, hateri, neprofitabili si rau-platnici, ca mi se parea lipsa de empatie sa ii impart cum zice matricea BCG: stea, dilema, vaca de muls si piatra de moara.

Rezultatele m-au pus pe ganduri, in sensul ca lucrurile stau in felul urmator: buni – 60%, indolenti – 16%, hateri – 1%, neprofitabili – 6%, rau-platnici – 10%. Acum ce fac cu ei?

Dupa cea am stat stramb si am judecat drept, am tras urmatoarea concluzie: cei care se incadreaza in cel putin doua coloane negative, ii trec pe „Lista cu cruce rosie” si le trimit un ultimatum, pe principiul take it or leave it, pana la data de X, dupa care divortam fara apel.

Apoi am intocmit „Lista cu cruce neagra” respectiv cei care se gasesc pe coloanele care ma ustura, adica la bani si la timp, pe care ii voi notifica cu revizuirea atitudinii in privinta partajului, adica cu penalitati si despagubirea dezamagirii.

Pentru hateri, pregatesc cate o intanire, exact ca terapia de cuplu, din ciclul ori ne iubim, ori ne despartim.

Iar celor buni vreau sa le multumesc printr-o scrisoare personalizata. Le voi multumi ca trimit actele la timp, ca citesc si raspund la emailuri, ca platesc la timp si ca ei sunt motivul pentru care voi continua activitatea mea profesionala.

Adevarul e ca nu le-am multumit niciodata celor care platesc la timp, in schimb imi concentrez atentia si energia pe cei rau-platnici si indolenti, iar lucrul acesta trebuie sa se schimbe. De azi!

Tu cand i-ai spus ultima data unui client ca il iubesti?