Am fost in Cuba

Cuba a inceput sa se descopere dimineata devreme, o data cu stralucirea soarelui. Printre nori, se vedea mult verde inchis si pamant rosu. Ca o fata mare, infasurata intr-un val de ceata, asa am vazut-o cand am pasit pe pamantul cubanez, cu ochii impaienjeniti de lacrimi si cu Ibrahim Ferrer in casti. Cu o emotie de sfiala in pasi de dans timizi si cu sufletul la gura, m-am prezentat.

Nu stiu ce iti imaginezi despre aceasta tara, pentru ca parerile sunt impartite. Cei tineri, pana in 30 de ani, cu asteptari de resort, vor fi ingroziti de ceea ce gasesc. Cine vrea lux, sa stea acasa. Chiar daca este situata in Marea Caraibelor, Cuba este Romania de acum 30 de ani. Pentru mine este o intoarcere in timp, o intensitate a emotiilor si mila nesfarsita. Doar ca sunt cateva mari diferente. Prima diferenta este legata de atitudine: daca romanul este resemnat, cubanezul este plin de speranta si idealism vesnic. A doua diferenta este legata de starea de spirit, iar cubanezul castiga detasat cu bucuria de viata, fata de vaicareala si negativismul romanului.

Drumul de la aeroport pana la cazare a fost inmiresmat de arome proaspete de crud si flori sau poate asa a vrut mintea mea sa il perceapa. Apoi confruntarea cu realitatea cruda: masini si camioane vechi si foarte vechi, o autostrada bombardata cam cum e Bucuresti – Pitesti, cu dale de beton, cladiri scorojite si in paragina, totul ponosit pana la tencuiala.

Nu sunt sensibila la saracie, insa nu am cum sa nu empatizez cu poporul cubanez. Mila este cel mai specific cuvant, o mila diferita fata de cea pe care am avut-o in Africa sau Asia. Macar acolo nu au gustat un altfel de viata, asa le sunt colibele, insa Cuba a fost infloritoare acum 60 de ani, perla Caraibelor, cu cladiri impunatoare, de o arhitectura coplesitoare, care acum s-au transformat in stafii.

Oamenii sunt amestecati, in trei culori: albi, mixti si negri. Spaniolii au exterminat 90% din populatia bastinasa pana acum 100 de ani, asa ca au fost nevoiti sa aduca sclavi de pe unde au putut sau muncitori emigranti. De aici mixul cultural inedit si influentele in muzica si gastronomie.

Temperatura este perfecta in februarie: nici zapuseala, nici umezeala si nici canicula. Seara este suficienta o jacheta cu maneca, mai ales la plimbarea pe faleza.

Mancarea este simpla si gustoasa, fara sa fie o bucatarie specifica. Peste, fructe de mare, pui, porc si miel, cu deliciosul orez cubanez amestecat cu fasole neagra si cateva legume pentru salata. Cartofi nu exista, sunt inlocuiti cu banane pe gratar sau chipsuri din banane prajite. Tapioca prajita e o alta garnitura sau iuca fiarta. Fructele exotice sunt nelipsite si da, cel mai bun Mojito din lume, facut cum trebuie, cu rom Havana Club din belsug, dulceag si aromat, suficient cat sa ma faca sa dansez pe strada. Alternam cu Daiquiri si Pina Colada, apoi o luam de la capat. Sa-mi fie cu iertare, dar Cuba Libre nu e printre preferatele mele.

Masinile sunt ca niste bomboane fondante pe roti, de o frumusete incredibila. Traiesc pe viu imagini din povesti, incat imi vine sa ma ciupesc. Afisele vechi parca au prins viata ca in desenele animate! Sunt tezaur national si este incredibil cum au rezistat peste ani, cum inca se misca si functioneaza. Cele decapotabile, lucioase si stralucitoare, vopsite in roz bonbon, verde brotacel sau bleu mamaia, sunt folosite pentru tururile de oras si inchiriate cu ora (o ora = 35 cuci adica 35 euro) si fac parte din visul fiecarui turist. Torc, tremura si pufnesc, consuma o galeata de benzina fara mila si scot mult fum pe teava. Se vede ca sunt obosite de vreme si ca timpul de casare a trecut de mult, insa sunt pansate corespunzator si facute sa luceasca in poze. Cele acoperite sunt pe post de taxiuri. Stralucesc pe afara, dar arata rau inauntru, reconditionate cu ce-au avut, reparate si para-reparate, cu motoare de Lada sau ce-au nimerit. Nu sunt amenajate, dar sunt incapatoare, cu banchetele duble si daca ai noroc, proaspat tapitate. Mi-am dorit mereu sa merg in fata cu al doilea pasager, ca in filme si am inteles ca o masina americana este alta poveste in materie de confort.

Bulevardele largi de 3 benzi alterneaza cu stradutele inguste si amarate. Saracie lucie. Toate urla de ponosite ce sunt si de lipsa de bani. Insa cubanezii nu simt asta. Vad nivelul societatii din afara granitelor, insa parca si-au asumat toate neajunsurile. Mi se frange inima cand vad lipsurile de care au parte, cand vad magazinele goale si cand imi dau seama cat de dependenta am devenit de tot felul de nimicuri si tehnologie, de la servetele pana la internet de mare viteza. Mi-e rusine de mine si de valiza burdusita cu de toate si o iau ca pe o lectie de viata, sa invat sa ma multumesc cu putin.

Havana este o ruina, imediat cum treci de strada principala, ti se deschide o alta lume. Cruda si crunta. Cladiri candva superbe, azi sunt intr-un hal maxim de degradare, cu proptele la balcoane sau popi la arcade, atata vreme cat nu sunt prabusite, sunt locuite. Ferestrele nu au geam, doar zabrele sau obloane. Asta cu zabrelele nu o inteleg, dar se regasesc la orice casa sau afacere. Sunt la mare cautare si nu lipsesc, sunt chiar o forma de arta in fier forjat. Ma gandesc ca se trage de la crizele anterioare, cand lipsurile acute au dus la furturi si jafuri. Pentru havanezi, nu imi ramane decat sa ma rog, sa ii pazeasca Dumnezeu de un cutremur, pentru ca intreaga omenire ar fi mai saraca fara spiritul pur al acestor oameni.

Cubanezii isi desfasoara viata pe strada, cu usile larg deschise, de poti sa le vezi in casa. Strada e viata lor, cu bune si cu rele. Sunt oameni veseli si relaxati, cu zambetul pe buze si fetele brazdate de neajunsuri. Cu catel si purcel, joaca sah in parcuri si domino in fata bisericii, cu spectatorii de rigoare. Fiecare taraba pe roti sau carut agatat de bicicleta are o boxa. cu sau fara beculete si cu muzica la maxim. Musica cubana, havana y el ron. Acesta e rezumatul vietii cubaneze. Ii vad amarati si neputinciosi fata de destinul lor. Ma gandesc ca si noi am fi fost la fel daca nu l-am fi impuscat pe Ceausescu. Dar au o bucurie de viata cu care nu putem concura ca natie.

Daca nu ai trait in comunismul romanesc, nu ai cum sa intelegi Cuba si nu o sa iti placa. O sa gasesti ceea ce nu vrei sa vezi. O sa vezi doar saracie, ruine locuite si duhoarea gunoiului de pe strada, fara sa le dai vreo sansa acestor oameni. Nu o sa le intelegi efortul de a face din rahat bici si din nimic o atmosfera intreaga. Se straduiesc sa te faca sa te simti bine si tie sa nu iti lipseasca nimic. Turismul este singurul care mai tine in viata Cuba si ii da un pic de sange in vene, pentru ca altfel este in coma de mult. Reprezinta 40% din PIB, chiar daca statul confisca mare parte din venituri pentru a finanta armata. Este de salutat faptul ca nu mai este monopol peste tot si ca au lasat oamenii sa isi deschida „casas particulares” sau „paladares” – un fel de carciumi necontrolate de stat. Mai gasesti pe strada, in spatele ferestrelor cu gratii, cafea sau sandvisuri vandute direct din sufragerie, in moneda locala, la preturi derizorii, cu mult peste preturile practicate pentru turisti.

Am experimentat cozile din copilarie. De fapt, cozile mi-au dat acel sentiment ca timpul sta in loc si ca lumea nu mai este in goana ei nebuna cotidiana. Am stat la coada la schimbat bani, unde am intrat pe rand, cate o persoana si ne-au notat fiecare serie de bancnota data. Am stat la coada pentru cartelele de internet. Un cuc – o ora si nu mai mult de 3 cartele per pasaport. Evident ca fiecare serie de cartela a fost notata. Cu toate cartelele, internetul se gaseste doar in anumite zone: parc, posta sau cateva hoteluri centrale. In primele 4 zile nici nu mi-am batut capul sa ma conectez, chit ca ma mancau degetele. Iar daca era o zona de wi-fi, nu era o certitudine ca ma pot conecta sau ca vor functiona cartelele. Din cele 12 zile, o singura data am citit emailurile, dupa aceea nici nu a mai contat, am trecut de sevraj si m-am obisnuit. Am privit mai mult, am ascultat si am gustat atmosfera din fata mea, m-am desfatat si bucurat de fiecare poveste si fiecare imagine. Am scotocit in cotloanele creierului, fara sa mai dau search pe google, chit ca dura jumatate de ora sa imi amintesc un nume sau o denumire.

In Cuba sunt doua lumi, una spoita, scumpa si cu bunastare de fatada si alta amarata, saraca, carpita, care sta sa se prabuseasca. Serviciile publice sunt un dezastru, magazinele goale, pietele minuscule sau inlocuite de carucioare cu cateva fructe sau legume sbarcite. Alaturi de cazarea din Havana, este o frizerie, sau mai bine zis, centrul cultural al strazii Virtudes. Aici clar se da ora exacta si se afla toate bunele si relele. Muzica urla din boxele scoase pe trotuar si cele doua scaune de afara sunt mereu ocupate, comparativ cu scaunul frizerului. Individul este un artist si i-am vazut semnatura personala cale de 3 strazi stanga dreapta: un fel de palmier frezat, ras in parti. Este deschis si bucuros de oaspeti, striga dupa noi de cate ori ne vede si ne invita inauntru. Intr-o seara imi venea sa cobor din balcon si sa incing o hora locala, atat de intensa este atmosfera.

Nu ma pot hotari daca Havana este pro caini sau pro pisici, pentru ca dozajul de forta pare sa fie egal. Atat cainii cat si pisicile stapanesc strada. Cainii sunt blanzi, lipiciosi, sfiosi, pricajiti si jupuiti. Daca bagam unul in seama, ajungea sa se tina dupa noi cateva strazi bune. Au fost unii pe care nici nu i-am putut mangaia, pentru ca erau plini de bube si raie, de ti se rupea sufletul, insa erau dornici de afectiune si nu am scapat fara cateva limbi din dragoste, insa par sanatoasa. Cu pisicile nu am interactionat, dar dominau tomberoanele cu mult stil si gratie.

Ce face un pasionat de fotografie in Cuba? Poze la masini. Pe stanga, pe dreapta, din fata, din spate, stand, gonind, la apus, la rasarit, rosie, verde, albastra, roz. Le ia pe rand si se bucura de tot ce ii vine in bataia obiectivului. Ne asezam in mijlocul strazii, pana la limita admisibila a riscului, de multe ori in linie si apoi fugeam ca potarnichile. Soferii se bucurau de atentia acordata. O gloata de paparazzi, ingenuncheati pe asfalt, cu tunurile la ochi, pandind lumina perfecta. Recompensa soferului era claxonul, iar daca aprindea si farurile, atunci era fericire maxima, iar mana scoasa pe geam bonus!

Am parasit Havana spre Trinidad, cu mentiunea ca ne vom reintoarce pentru ultimele doua zile de vacanta. Am fost surprinsa ca, in cele patru ore de drum intins, cu pauzele de rigoare, nu am intalnit multe localitati, doar cateva sate. Terenurile pareau nelucrate, sau poate pentru ca era iarna, nu or fi fost prea multe culturi la ora aia, insa am vazut zone cu orez, fasole, trestie de zahar, livezi de banane si mango si vegetatie de un verde-negru. Pomi cu frunze uscate trecusera peste toamna.

Masa de pranz am luat-o in Cienfuegos, un oras aerisit, cu o marina frumoasa si populata de barci si iahturi, curat si select, cu vile cochete pe starda principala si un palat in stil maur de o frumusete rara. Faleza larga si aerisita ne-a dezvaluit un moment inedit. Un grup de baieti intre 5-10 ani aveau antrenament de box, la cotul falezei, cu sacul atarnat de un pom, spectatorii de rigoare si in lumina soarelui. Momentul a fost intens si ne bateam pe cadre si lumina, poate cu lentila nepregatita, ne-am descurcat cum am putut. Mesajele antrenorului erau ametitoare, in toata nestiinta mea spanioleza (asta inseamna sa nu ma uit la telenovele). Ii invata pe elevi sa nu se intimideze de ochii privitorilor, daca vor sa ajunga campioni si sa se concentreze pe miscari. Fetele lor micute erau serioase, incat nu m-ar mira ca din ei sa iasa un campion, macar la amatori.

Viata este spectaculoasa in tura foto. Nu stii niciodata ce urmeaza dupa colt sau ce apare in drum si atrage atentia cuiva. Stii cand pleci, nu stii cand ajungi si ce comori iti este dat sa surprinzi.

Asa s-a intamplat si la un popas in drum spre Trinidad, o casuta izolata si frumos colorata, ne-a atras atentia. Ne-am desertat rapid din masina, cu aparatele pregatite, iar doi copii au venit in fuga spre noi, in timp ce un batranel din poarta ne facea semne si ne invita in curte. Si acum imi dau lacrimile, pentru ca povestea a fost intensa, cu o emotie tacuta si coplesitoare. Ne-a invitat in curte, in casa, ne-a aratat vaca si vitelul, calul si carlanul, cateii si scroafa cu purcei de 3 zile, intr-un cadru de vis, cu lumina dulce, fix lumina e aur. La final, baietelul cel mic s-a urcat pe cal si ne-a pozat in tacere, precum statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate. I-am rasplatit cu bomboane si bani, iar ei ne-au petrecut, calare, pana la masina. Nu o sa uit niciodata casuta roz din varf de deal, scaldata in lumina apusului, cateii si caldura cu care acei oameni ne-au primit in casa lor.

Am ajuns seara in Trinidad dupa lasarea noptii si ne-am cazat toti pe o strada, dar la case diferite, cate o camera sau doua. Case curate, primitoare, cu cate o curte interioara aerisita si bine ingrijita. Cum treci de usa din strada, dai de sufragerie din care nu lipseste altarul casei. Un sfant sau o madonna, unele sunt simple din lemn, altele adevarate papusi din portelan, impodobite cu rochite de matase dantelate si lantisoare de aur. Din sufragerie nu lipseste televizorul cu meciul de baseball si 3-4 balansoare de lemn. Cateodata aici se odihnesc scuterul si bicicleta. Obligatoriu cu usa larg deschisa si zabrele de fier forjat, ca niste colivii pentru ferestre. Nu ai nicio problema sa te plimbi pe strada si sa te uiti in fiecare casa.

Boxele la purtator sunt la mare cautare si in Trinidad, dar cred ca au iesit mai mult in evidenta, pentru ca orasul este mai linistit si mai aerisit. Gasesti boxe pe post de poseta, atarnate de umar, pe bicicleta sau pe bici-taxi, in pragul usii alaturi de un batranel, sunt nelipsite.

Trinidad este o minunatie de oras, cu case micute si frumos colorate, ca niste acadele, cu magazine de suveniruri instalate in sufragerie, cu restaurante si baruri cochete, amenajate in case vechi si decorate cu obiecte autentice. Foarte prietenos turismului si mai primitor din punctul acesta de vedere.

Diminetile in tura foto incep de la 6:00, cand inca afara e bezna, iar noi orbecaim, cu ochii carpiti de somn, dupa lumina si dupa oameni. Si masini. Dar spectacolul maxim in Trinidad sunt caii si calaritul. Pana cand a venit momentul si am luat fiecare cate un cal mititel in gestiune, l-am dus de capastru o bucata de drum, cat sa ne obisnuim noi cu el si el cu noi. Peisajul este de vis, cu vai verzi si drumuri caramizii. Pentru mine a fost prima data cand am calarit si am bifat pe lista de dorinte. M-am bucurat de moment si de experienta, dar am regretat ulterior, pentru ca dupa vreo doua ore si ceva, partile moi imi devenisera dureroase. Incununarea maxima a fost popasul la cascada, chiar daca era destul de mare seceta, ne-am balacit in apa limpede si peisajul superb. Apoi sus pe cal si de la capat.

In Trinidad am strabatut strazile cu lejeritate si parca i-am luat pulsul mai usor. Aici am vazut cozile la carne, inca de dimineata devreme si magazinele goale, coada la oua sau lectiile de dans.

Dupa Trinidad, am plecat spre Vinales, tara tutunului. Alta atmosfera, alta arhitectura, alta vibratie. Acelasi teren rosu precum praful de caramida, casa del tabaco si boii cu care se ara pamantul, culegatorii de tutun, mirosul de tabac, havanele rasucite si sirurile de tutun puse la uscat. Nu pot sa redau in cuvinte miresmele si aromele, asa ca o sa te las sa iti imaginezi o poveste de vis, parca venita dintr-un alt secol.

Tot aici am intalnit cel mai frumos peisaj de la rasarit, o vale cu stanci iesite ca din avatar, cu cate o casuta ivita printre vegetatia vaii, cu un spectacol de nori si ceata matinala, cum rar intalnesti vreodata.

Si din nou masini, pe un drum in panta. Ore intregi, la rasarit sau la apus, cu faruri sau fara faruri, acum avem o colectie intreaga. Fiecare masina era intampinata cu urale si chicote, la care soferii ne raspundeau cu acelasi entuziasm.

Ne-am reintors din nou in Havana si nu intelegeam de ce imi place atat de mult, fara sa mai tin cont de gunoi sau saracie. Ma bucuram de bucuria lor. Ma plimbam pe strazi cu rucsacul plin cu mici cadouri, pe care le imparteam intamplator pe strada. Ma incarcam din fericirea copiiilor surprinsi de o jucarie sau sclipirea din ochi a unei doamne la vederea unui ruj. Am adus cu mine creioane colorate, carioci, caiete, carti de colorat, unicorni, cuburi rubby, yoyo, sapunuri, oja, rujuri, medicamente. Le-am facut poze cu Instaxul. Am cantat si dansat impreuna cu ei. Mi-a vibrat sufletul si mi-a batut inima la unison. Am fost un grup de 12 nebuni, uniti de aceleasi curiozitati si pasiuni.

Fiecare poza are povestea ei, fiecare om are povestea lui. As putea scrie de zece ori mai mult decat am scris deja, dar mai bine te sfatuiesc sa te duci sa vezi cu ochii tai. E mare lucru sa ai propria parere si imagine, pentru ca eu ma exaltez poate prea repede si prea intens. M-am indragostit iremediabil de Cuba si de oamenii de acolo.

Au fost multe povesti si intamplari, de unele nu am amintit, dar le voi pastra in suflet poate doar pentru mine si doar pentru noi, cei care le-am trait. Ii voi multumi vesnic lui Dan Mirica pentru toate amintirile pe care ni le-a oferit, pentru ca a stiut sa ne calauzeasca intr-o vacanta de neuitat. Am ras, am povestit, am impartasit, am destainuit, ne-am bucurat si ne-am emotionat. Eu m-am renascut un alt om, mai bun, mai tolerant si mai empatic cu lumea din jurul meu. Fiecare vacanta schimba ceva in mine si este o lectie de viata. Si asta este cea mai mare bogatie pe care o am, pentru ca nu iau nimic cu mine, doar amintirile si povestile raman in urma mea.

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Comertul ambulant si casele de marcat

Zilele trecute m-am confruntat cu o situatie care parea logica in opinia mea, insa mi-am dat seama ca are nevoie sa fie dezbatuta in profunzime. Ma refer la desfasurarea activitatii de comert ambulant si necesitatea casei de marcat.

Un client are un magazin si, ca un bun contribuabil ce este, s-a conformat legii si s-a achizitionat casa de marcat cu jurnal electronic.
Inainte de momentul autorizarii, s-a gandit sa o fiscalizeze si sa o foloseasca pentru comertul ambulant, dorind, sporadic, sa participe la targuri si evenimente pentru a-si creste veniturile.

Din pacate (pentru ca e cu pacate) nu se poate folosi aceeasi casa de marcat atat la magazin, cat si in comertul ambulant. Normele metodologice pentru aplicarea OUG 28/1999 prevad ca se interzice utilizarea in alte scopuri decat cele declarate, a aparatelor autorizate pentru comertul ambulant.

Ce ii ramane de facut clientului meu?

  • sa fiscalzieze actuala casa de marcat pentru punctul de lucru, respectiv magazinul existent si functional
  • sa achizitioneze o noua casa de marcat pentru comertul ambulant
  • sa fiscalizeze noua casa de marcat si sa o foloseasca doar atunci cand participa la targuri si evenimente

Ce este comertul ambulant?

Activitatea desfasurata in cadrul targurilor, expozitiilor si evenimentelor, dar si cea desfasurata in chioscuri, corturi, standuri mobile, special amenajate in aces scop.
Grupa CAEN pentru comertul ambulant este 478 – Comert cu amanuntul efectuat prin standuri, chiscuri si piete.

Este obligatorie casa de marcat pentru comertul ambulant?

Categoric da! Este obligatorie si nu poate fi folosita pentru alte activitati, decat cele pentru care a fost fiscalizata. Recomand o casa de marcat de mici dimensiuni, portabila, cu acumulator incorporat si cu posibilitatea de a fi alimentata de la o baterie externa, pentru a-i spori utilitatea. Cel mai bun raport calitate-pret l-am gasit la modelul Compact S de la Daisy Tech. Este cel mai mic dispozitiv fiscal din lume, fara ca dimensiunile reduse sa-i stirbeasca din performante. Este dotata cu bluetooth, wi-fi, modul gprs, si este disponibilă și Romania, la cel mai bun pret: 790 lei, cu TVA inclus.

Nu uita de contractul de service cu distribuitorul casei de marcat, obligatoriu prin lege. Pare complicat la prima vedere, insa nu este imposibil. Nu esti nici primul si nici ultimul, ca vorba aceea, unde e lege nu e tocmeala!

Eu iti doresc profituri maxime sa ai!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Taximetristii si uberistii, gospodinele si ceccar-istii – ce seamana si nu rasare?

Nu am permis auto, asa ca sunt la mana taximetristilor, de multa vreme. Am povesti, de as putea scrie o carte, inca de la comenzile telefonice. Bucuria evolutiei a fost mare de fiecare data, dar scurta.

Dupa Getax, au aparut firmele private, ca o diferentiere fata de pietari, dar nu a durat mult. Cand a aparut prima aplicatie smart, am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior, pana cand s-a umplut de aceiasi pietari, usturoi si parizer. Am trecut in zona de car-sharring si am vazut diferenta. De atunci am ramas acolo, chiar daca uneori am un tarif mai ridicat, nu mai vad ochi dati peste cap sau intrebari sfidatoare de genul „Da’ unde mergeti?”. Prefer sa primesc respect si conditii decente, o conversatie haioasa sau o tacere necesara. Dar cel mai important lucru este feedback-ul. Nota data si primita, in anonimat.

Ce ma intristeaza insa este atitudinea pe care o au taximetristii fata de uberisti. Ce au ales sa faca? Proteste, agresiuni, mizerii, presiuni politice, orice ca sa ii faca sa dispara de pe piata, insa pe mine, ca si client, nu ma intreaba nimeni ce vreau. Pe taximetristul bucurestean nu il intereseaza CLIENTUL. Pe el in intereseaza spaga, maimuta, maneaua si mahoarca. Nu face nimic, dar absolut nimic sa isi imbunatateasca serviciile, sa isi acopere burta de sub maieu sau sa spele bancheta jegoasa.

Daca imi permiti comparatia, cam asa ceva se intampla si in profesia contabila. Razboiul dintre taximetristi si uberisti se desfasoara in oglinda intre gospodine si profesionisti. Cand zic gospodine, ma refer la doamnele care presteaza servicii contabile in bucatarie pe 100 lei, fara contract si fara factura, fara sa aiba dreptul sa practice profesia contabila, iar bomboana de pe coliva este sa mai lucreze si pe la ANAF. Fac evaziune la greu, dispar in neant cand apare un control si nu mai raspund la telefon. Au ceva habar despre niste lucruri, dar le este mai simplu sa puna intrebari pe grupuri, decat sa citeasca sfanta carte. Apoi se vaita pe facebook ca nu sunt platite si ca nu sunt respectate. Iar daca ai ghinionul sa ii vezi o balanta, e varza cu carne. Sau ciorba. Depinde de preferintele gastronomice.

De cealalta parte, se afla profesionistul contabil cocarjat de taxe si cotizatii, care alearga de nebun la cursuri si specializari, isi toceste creierii cu modificarile legislative si isi educa fiecare client in parte. Se reinventeaza in fiecare zi si isi adapteaza serviciile la solicitarile clientilor. Isi practica meseria pe o piata concurentiala necinstita, cu mult gri si cu mult negru, intre ciocan si nicovala (fisc si client) si i se arunca in ochi tarifele de pe piata larga. E adevarat ca e loc sub soare pentru toata lumea, dar mai e mult de munca pana cand rasare soarele in breasla asta, pentru ca intre timp ne canibalizam intre noi.

Am exagerat in comparatia mea si am tras lucrurile de par. Inteleg profesia contabila mai mult decat iti imaginezi. Am scris despre obligatiile pe care un contabil le are si m-am vaicarit si eu impreuna cu tine aici. Dar este cazul sa lasi jalea si compatimirea si sa faci ceva. Uita de evaziune sub orice forma si practica tarife cat sa iti asigure satisfactia muncii. Daca tu nu te pretuiesti, de ce te-ar pretui un necunoscut. Schimba-te si ofera servicii superioare. Uita-te in sus si nu mai intoarce capul in urma. Reciteste codul deontologic si nu iti mai denigra colegii de profesie, indiferent cum sunt ei. Nu mai astepta de la ANAF sau CECCAR sa faca ceva pentru tine, fa tu!

Uscaturi sunt pe toate drumurile, inclusiv in randul membrilor CECCAR, sa ne fie clar. Cum si printre taximetristi sunt oameni de inalta clasa. Am vazut mult prea multe lucuri urate de-a lungul vremii. Nu vreau sa discut despre ele, pentru ca imi este prea rusine de rusinea colegilor mei, cu sau fara stampila. Insa vreau sa trag un semnal de alarma pentru intreaga profesie, ca noi ne mancam intre noi si ne umilim. Ne uitam cu jind la tarifele avocatilor, dar cine ne opreste sa le practicam? Ne vaicarim si nu facem nimic sa iesim din mocirla, dar ne dam mari profesionisti in fata clientilor, pana la proba contrarie.

Am avut un final de an greu si nu m-am sfiit sa scriu despre asta. Poti sa citesti aici cum am muncit pentru un profit de doi lei. Insa am tras o concluzie: nu e nimeni vinovat, decat eu. Acum sunt in plin proces de crestere a tarifelor, cu orice risc. Serviciile de contabilitate sunt o afacere ca oricare alta. Am schimbat de mult haina obedientului contabil cu haina partenerului egal pentru client, acolo unde cererea se intalneste cu oferta. Totul tine de pozitionare si de atitudine si de faptul ca nu esti subordonat nimanui, iar mentalitatea de salariat nu este potrivita pentru un antreprenor, fie el cat de mic. Nu uita ca ai o profesie liberala si te supui doar legii. Atat.

Cine are de suferit din acest razboi? Intotdeauna clientul. El nu stie cum sa isi aleaga contabilul, ca doar nu vrei sa faca un casting pentru selectie. Este la inceput de drum si este rolul tau sa il indrumi. Asteapta de la tine sa iti faci treaba bine si un pic peste. Adu-ti aminte cum ai fost tu la inceput de drum. Pana la urma, acesta ne este rolul. Clientii nostri sunt dupa chipul si asemanarea noastra. Doar ca trebuie educati si indrumati. Nu este usor, insa este o alegere.

Hai sa zicem ca acest moment este unul de introspectie. Gandeste-te cine esti si cine ai vrea sa fii. Intr-o lume perfecta, cum ai vrea sa fii perceput si platit? Si indrazneste sa ceri. Uita-te la colegii tai si fa ceva mai mult decat ei, ca sa te diferentiezi de marea masa. Apoi pune-te in papucii clientului perfect si intreaba-te ce si-ar dori acesta de la contabilul perfect. Iar eu stiu ca vei ajunge acolo, pentru ca nu esti singur. Sunt aici, alaturi de tine.

Foto credit: Oku

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

In doi – Viata de cuplu in afaceri

Oamenii nu sunt facuti sa fie singuri. Asa ca se cauta prin viata pana se gasesc. Se iau de mana si pornesc la drum. Unii dintre ei se arunca in afaceri, cu tot bagajul lor de bune si de rele. Viata de cuplu in afaceri nu este usoara. In peste 20 de ani de profesie contabila, am vazut asocieri de viata si de business fericite, dar in egala masura si nefericite sau terminate prost.

Chiar si subsemnata, am impletit casnicia cu afacerile, am amestecat patul conjugal cu co-workingul, impartind spatiul de lucru. Si am divortat. Pentru ca in 10 ani de convietuire, nu ajunsesem niciodata sa imi fie dor de sotul din dotare. La birou ne certam pe problemele de acasa, iar acasa ne certam pe problemele de birou. Sau eram suparati si nu imi aminteam care fusese cauza.

Am intalnit si cazuri de succes, in care protagonistii reusesc sa se completeze unul pe celalat si sa convietuiasca in armonie. Dar poate ei sunt exceptia care intaresc regula. Si ne dau sperante pentru viitor.

Ca sa reusesti in viata de cuplu, ai o multime de obligatii. Iar pentru cuplurile in business, inmulteste cu doi toate obligatiile, compromisurile, renuntarile si frustrarile. Insa daca vrei sa ai liniste in pat, iata cateva reguli pe care sa le aplici. De azi.

Niciodata 50% – 50%. Oamenii nu sunt egali si nu vor fi niciodata. Unul dintre voi trebuie sa fie mai cu mot si sa aibe drept de veto, fie ca e cocosul sau gaina. Traseaza de la inceput cine este cel cu ultimul cuvant. Relatia de cuplu poate continua dupa afacere si afacerea poate continua dupa relatia de cuplu, De voi depinde. Am vazut prea multe afaceri ingropate din egalitate, pentru ca s-au blocat in luarea deciziilor.

Impartiti atributiile si responsabilitatile. Voi va stiti cel mai bine unul pe celalalt. Stiti care sunt atuurile sau lipsurile. Iar daca nu puteti defini cu exactitate, incepeti de la ce nu va place. Nu iti place sa faci facturi sau sa negociezi la telefon, da-i celuilalt, poate e mai bun. Uitati-va unul la celalalt si la personalitatea voastra. Unul se ocupa de vanzari si clienti, altul de furnizori, celalalt strange actele si face platile, in asa fel incat sa acoperiti toate functionalitatile si firma sa creasca pana la cer.

Trasati limite. Deciziile mari le luati impreuna, dar invatati sa va ascultati, ca de aia aveti doua urechi si o gura, ca sa le folositi proportional. Daca celalalt a luat o decizie si se dovedeste ca nu a fost cea mai buna, nu il critica si nu i-o scoate pe ochi. Abtine-te sa intervi pe departamentul partenerului tau de viata si de afaceri, iar daca sunteti in impas, asezati-va la masa si stati de vorba. Intreaba daca are nevoie de ajutor, dar nu te impune cu forta. O decizie luata este mai buna decat lipsa ei. Adu-ti aminte ca va iubiti, chiar daca asta costa. Iar daca ajungeti in impas, gasiti un arbitru: un prieten, un avocat sau contabilul, poate veni sa infirme sau sa confirme directia pe care sa o luati.

Trasati granite. Patul e pat si biroul e birou. Este cea mai mare provocare pe care o aveti de facut. Daca respectati aceasta regula, veti ajunge departe. A uitat sa cumpere lapte, ai uitat sa platesti TVA-ul. Vorbiti despre fiecare acolo unde este locul. La birou pune-ti palaria de afacerist si uita ca ieri nu a spalat vasele. Iar cel mai important lucru este sa nu va culcati certati. Chiar daca ziua a fost grea, va aveti unul pe celalalt. Nu uitati cat de norocosi sunteti.

Fa sa iti fie dor de celalalt. Da-i spatiul si ia-ti spatiul de care ai nevoie. Nu trebuie sa va tineti mana si la toaleta. Ca e mersul la sala sau la coafor, o iesire cu baietii la bere sau cu fetele la povesti, respectati intimitatea si timpul separat, macar o data pe saptamana. Incurajati delegatia partenerului de unul singur, pentru a va imbratisa cu drag si a avea subiecte de discutie. Sarea si piperul asezoneaza ambele vieti, de cuplu si de afaceri.

Nu cicali, nu iscodi, nu contesta! Ai incredere in partenerul de viata si de afaceri. Iarta-i greselile si nu il bate la cap. Nu ii verifica telefonul sau emailul, da-i credit si incredere. Sprijina-l si nu ii fa viata un iad pentru ce a facut sau nu a facut. Sau convoaca o adunare generala a asociatilor si puneti cartile pe fata, cu calm si cu ingaduinta. Daca nu merge bine, pune punct undeva: in business sau in cuplu. Care din ele cantaresc mai greu pentru tine?

Azi a venit la mine un cuplu in viata si in afacere, in impas. Sunt doi oameni extraordinari si mi-am dat seama ca afacerea le poate afecta viata de familie. M-am straduit sa le dau o directie in afacerea pe care o au, dar am neglijat sa le vorbesc despre viata lor de familie si cat de importanta este ea. Au realizat lucruri extraordinare impreuna si vreau, pe aceasta cale, sa le aduc aminte ca se au unul pe celalalalt si cat de puternici sunt amandoi. Ca vor razbate dificultatile de azi, iar maine e o noua zi.

Daca as putea da timpul inapoi, poate unele lucruri le-as face diferit in viata personala, dar nimeni nu mi-a spus si nici nu mi-a atras atentia unde gresesc sau cum sa imbunatatesc, ca vorba aia: „da-mi Doamne mintea de pe urma!”

Profituri maxime iti doresc!

Foto credit: Oku

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Impozitarea criptomonedelor si cateva lucruri despre acelasi subiect

Am citit undeva ca piata criptomonedelor este dominata de doua emotii: frica si lacomia si cu cat ma gandesc mai mult, imi dau seama cat de adanca este afirmatia.

Legea 30/2019 a venit cu reglementari despre impozitarea veniturilor din vanzarea criptomonedelor (gasiti o sinteza aici). Nu as putea spune ca era absolut necesar, decat daca este lipsa de imaginatie. Am avut situatii in care am declarat veniturile obtinute din tranzactionarea monedelor virtuale, ca tot vorbeam despre frica, insa prevederile sunt binevenite.

Cum se impoziteaza castigurile din criptomonede?

La categoria venituri din alte surse se declara diferenta dintre pretul de vanzare si cel de achizitie, care se impoziteaza cu 10%. Castigurile sub nivelul de 200 lei/tranzactie nu se impoziteaza, cu conditia ca venitul total sa nu depaseasca 600 lei/anul fiscal. Venitul se declara prin declaratia unica, pana pe 15 martie a anului urmator.

Ce este de retinut? Nu este impozitata detinerea criptomonedelor ci doar castigul obtinut la transformarea acestora in monede reglementate (euro, dolari, lei).

Singurul risc intalnit este ca tranzactiile cu monede virtuale nu se bazeaza pe documente justificative oficiale, ci pe buna credinta a contribuabilului.

Cine foloseste criptomonedele?

Tranzactiile cu criptomonede se folosesc deopotriva de persoanele fizice cat si de persoanele juridice, mai ales ca accesul a devenit facil, inclusiv la automatele din supermaketuri.

Persoanele juridice din Romania utilizeaza monedele virtuale deoarece sunt platite de partenerii straini, se achita salarii sau achizitioneaza bunuri sau servicii. O alta situatie des intalnita este cea a achitarii rascumpararilor din fraudele IT. Din pacate, hackerii se indreapta cu preponderenta catre firmele mici si le cripteaza bazele de date, dupa care solicita rascumparari in monede virtuale. Acestora le recomand insa, incheierea unei asigurari care sa ii protejeze in caz de atacuri cibernetice, special create pentru asa ceva.

Din punct de vedere contabil, monedele virtuale se trateaza ca orice valuta, iar tranzactiile se evalueaza in lei, la cursuri sau calculatoare valutare online, de pe diverse site-uri. Cat de oficiale sunt aceste cursuri valutare, ei bine, nu-s!

Avantajele folosirii monedelor virtuale:

  • Tranzactiile se realizeaza instant
  • Comisioanele sunt foarte mici
  • Anonimitatea posesorului si tranzactiilor
  • Randamentele foarte ridicate

Dezavantajele folosirii monedelor virtuale:

  • Volatilitate foarte ridicata
  • Reticenta in folosire
  • Tranzactionare pe o piata nereglementata

Este de salutat initiativa legiuitorului de a veni cu reglementari pentru tranzactiile cu monede virtuale, insa asta nu inseamna ca sunt acceptate de catre BNR si de pietele reglementate. Niciun guvern din lume nu le considera inca legale si probabil va mai dura ceva timp (sau nu), la 10 ani de la aparitia acestora.

Despre lacomie si criptomonede nu o sa dezvolt prea mult, insa as vrea sa retii doar atat: sa investesti doar banii pe care iti permiti sa-i pierzi.

Profituri maxime iti doresc!

Foto credit: Oku

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Sinteza reglementarilor fiscale introduse de Legea 30/2019

Prin publicarea Legii 30/10 ianuarie 2019, avem o serie de reglementari legislative, unele cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2019, altele incepand cu 1 aprilie 2019.

  1. Reglementari privind definirea cheltuielilor sociale deductibile in limita a 5% din valoarea cheltuielilor salariale, la care se adauga tichetele culturale. Se aplica de la 1 ianuarie 2019.
  2. Reglementari privind sponsorizarile si introducerea „Registrului entitatilor/unitatilor de cult” – Registru care va fi organizat de ANAF si publicat pe site-ul ANAF-ului. Se aplica de la 1 aprilie 2019.
  3. Reglementari privind majorarea plafonului privind costurile indatorarii deductibile limitat, respectiv 1.000.000 euro si 30% baza de calcul stabilita conform algoritmului.
  4. Reglementari privind directionarea a 3,5% din impozitul pe venit de catre persoanele fizice.
  5. Reglementari privind impozitarea veniturilor obtinute din transferul de moneda virtuala.
  6. Reglementari privind ajustarea TVA aferenta creantelor clientilor aflati in faliment.
  7. Reglementari privind cota de TVA 5% pentru livrarea de locuinte sociale, cu pret de vanzare mai mic de 450.000 lei exclusiv TVA si suprafata utila mai mica de 120 mp.
  8. Reglementari privind incadrarea contribuabililor in clase de risc fiscal (mic, mediu si ridicat) in functie de urmatoarele criterii: inregistrarea fiscala, depunerea declaratiilor, nivelul de declarare, achitarea obligatiilor de plata catre fisc si catre alti creditori. Analiza de risc se efectueaza periodic si se publica pe site-ul ANAF.
  9. Reglementari privind comunicarea actelor administrative fiscale prin mijloace electronice, prevede ca organul fiscal poate sa inregistreze din oficiu contribuabilii in sistemul de comunicare electronica.
  10. Reglementari privind compensarea creantelor fiscale. Nu se considera ca un contribuabil inregistreaza datorii fiscale restante, daca exista cerere de rambursare in curs de solutionare. In cazul emiterii certificatului de atestare fiscala, se va face mentiune in acest sens.
  11. Reglementari privind introducerea procedurii de mediere intre debitor si organul fiscal, in scopul identificarii unor solutii optime de stingere a creantelor fiscale si posibilitatea de a beneficia de inlesniri la plata.

Stiu ca nu ai inteles mare lucru, insa am evitat sa fac ciorba si sa dezvolt reglementarile. Dar promit ca voi reveni cu dezvoltarea fiecarui subiect in parte. Ma ajuta sa imi spui care din cele 11 puncte te intereseaza cel mai mult.

Pana atunci, profituri maxime sa ai!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Tinichelele de coada si firmele abandonate

Ieri a venit la mine o prietena sa ii explic ce implica infiintarea unei firme, pentru ca s-a hotarat (in sfarsit) sa renunte la PFA-ul pe care il are. Din vorba in vorba, vorbind despre sediul social, ajungem la discutia ca la ea acasa figureaza sediul firmei fostului sot si isi aduce aminte ca s-ar putea sa fie asociata in firma respectiva.

Caut denumirea firmei si constat, cu stupoare, ca pe site-ul ministerului de finante ultimul bilant depus este din 2014, insa nu am vrut sa o impacientez prea tare. Am intalnit (putine) cazuri in care informatiile erau eronate.

Relatiile prietenei mele cu fostul sot nu sunt tocmai cordiale si nu intentiona sa facem multe valuri, insa azi am solicitat un certificat constatator de la registrul comertului si am descoperit ca:

  • firma nu are bilanturi depuse din 2015;
  • firma figureaza cu declaratii nedepuse din februarie 2015;
  • firma este pe lista societatilor inactive din 2016;
  • este asociat 50% si nu a primit niciodata dividende, chiar daca ar fi fost cazul;
  • este administrator, constatare care a socat-o, pentru ca nu stia acest amanunt;
  • singurul lucru bun, firma nu figureaza pe lista cu datorii catre ANAF.

Ca stare de fapt, i-am comunicat urmatoarele aspecte:

  • Nu isi poate face firma pana cand nu remediaza toate tinichele pe care le are de coada CNP-ului ei;
  • Este buna de plata pentru declaratii si amenzi pentru declaratii nedepuse din 2015 pana in prezent;
  • Cuantumul amenzilor este estimat la 10.000 lei, dar totusi o veste buna, pentru ca firma nu este inscrisa in scopuri de TVA, altfel suma s-ar fi inmultit de 3 ori.

Pentru ca NU sunt la prima poveste de genul acesta si pentru ca de-a lungul timpului am intalnit mult prea multe cazuri de naivitate (ca sa nu le numesc altfel), hai sa vedem in ce situatie te regasesti:

  • Ai facut o firma cu cel mai bun prieten din scoala primara, dar nu mai stii nimic nici de el si nici de firma. O sa afli, cand iti va fi lumea mai draga si cand o sa te doara cel mai tare.
  • Tatal tau a deschis o firma pe numele tau, te-a pus administrator. Dupa care, a lasat-o cu datorii la ANAF si a fugit in Spania cu amanta. Nu e poveste SF si nici nu am imaginatia debordanta. Este caz real, iar fiul figureaza cu atragerea raspunderii administratorului, adica e bun de plata.
  • Ti-a venit o idee geniala, ai facut firma, dar te-ai razgandit. Din calculele ulterioare a reiesit ca afacerea nu e profitabila si nu ai avut activitate. Ai actele pe undeva, insa daca nu ai avut activitate, ce sens avea sa te duci la un contabil. Total gresit, amenzile te costa de 10 ori mai mult decat daca ai fi platit un contabil.
  • Sefa ta e o adevarata „biznisuoman” si cu multe afaceri de tot felul, in special in relatie cu statul. Ca sa nu ii apara numele, a facut o firma pe numele tau si a mai luat si un credit la banca. Noroc ca tu ai ipoteca pe apartamentul din Crangasi si nu ramai fara casa, dar esti bun de plata pe viata!
  • Sot si sotie, iubita si iubit au facut o firma impreuna si viata i-a despartit. Dar firma a ramas in grija unuia singur, iar celuilalt nici ca i-a pasat. Nu a scapat de asociatul neimplicat cu usurinta si de aici pot decurge ispravi nebanuite. Afaceri puse pe butuci, scheleti uriasi, dosare penale unul altuia, orice metoda de a-si face, unul altuia, viata un iad. Iubirea eterna se duce mai repede decat iti poti imagina. Raman tinichelele.
  • Sotul a decedat si sotia devine mostenitoarea firmei, de care nu are nici cea mai vaga idee. Cazul este surprinzator cu cat la mijloc apare si o contabila nefericita, care a tinut sotul defunct un an de zile pe stat si cu taxe salariale de plata.

Vin la tine cu cateva sfaturi, carora te rog sa le dai mare importanta. Scotoceste prin cotloanele memoriei, cu o cana de ceai si o foaie de hartie, de cate ori te-a lovit entuziasmul antreprenoriatului si ai abandonat pe parcurs. Daca ai cel mai mic dubiu, investigheaza in cate firme apari, adica ce tinichele ai de coada.

  • Solicita de la Registrul Comertului un desfasurator pe CNP-ul tau, din care vei afla despre toate firmele in care esti asociat si administrator.
  • O firma este purtatoare de obligatii declarative, inca de la momentul infiintarii, indiferent daca a avut sau nu activitate. Cum am spus si mai sus, amenzile sunt de 10 ori mai scumpe decat un contabil.
  • Cauta firmele pe site-ul minsterului de finante. Poti afla lucruri interesante.
  • Verifica firmele pe lista societatilor inactive pe site-ul ANAF-ului. Deja situatia nu e de joaca, daca apar pe acolo.
  • Daca figureaza pe lista firmelor cu datorii la ANAF si esti administrator, pregateste banii.
  • In momentul in care esti asociat sau administrator la o firma, intereseaza-te care sunt drepturile si obligatiile ce iti revin. Pentru ca ai mai multe obligatii decat drepturi si trebuie sa iti asumi responsabiliatea.

Din pacate, firme si copii poate face oricine, fara nicio conditionare sau responsabilitate. O firma este ca si un copil, trebuie sa ai grija de ea si orice actiune sau neactiune, are consecinte. O prima consecinta este legislatia reactiva din tara noastra. Din cauza comportamentelor habarniste, sufera cei cinstiti si onesti. Si nu sunt putini. Din pacate. Doar ca pacatul nu are ce cauta intr-o dezbatere de genul acesta, ci se rezolva la biserica.

Un divort este mai clar si mai simplu decat iesirea dintr-o asociere nefericita. Si posibil sa coste mai putin. Iti spun in cunostinta de cauza. Am trecut prin divort, dar am trecut si prin asocieri nefericite. A doua varianta ustura mai rau!

Foto credit: Valentina Saygo

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Viata de contabil, doar obligatii fara drepturi

In calitate de expert contabil, supun atentiei voastre o trece in revista a obligatiilor pe care contabilul le are, mai ales ca azi e 24 ianuarie, zi care nu va fi niciodata libera pentru noi, cata vreme exista 25 – Ziua Sfantului Fisc. Viata de contabil functioneaza dupa alte reguli si dupa alt calendar. Nu e usoara si nici inteleasa. Si pentru ca azi e ziua Unirii, pe contabili ii unesc obligatiile. Poate intr-o zi, ii vor uni drepturile.

  • Avem obligatia de a prelucra actele agentului economic si de a-i da peste mana cand face cheltuieli nedeductibile.
  • Avem obligatia de a inregistra toate documentele pe care ni le pune la dispozitie (in ultimul moment) si de a reflecta o imagine fidela a situatiei patrimoniale.
  • Avem obligatia de a verifica daca facturile sunt completate cu toate datele posibile si imposibile.Avem obligatia de a depune peste 90 de declaratii anuale si de a nu uita niciuna din ele.
  • Avem obligatia de a respecta “ziua sfantului fisc – 25 a lunii”, fara concedii, fara boli, fara vacante, fara pauze, fara intreruperi de net, curent, fara sa crape pc-ul sau serverul ANAF-ului.
  • Avem obligatia de a sti cum sa completam acele declaratii, cu toate ca unele din ele nu au instructiuni de completare.
  • Avem obligatia de a nu gresi vreo declaratie, avem obligatia de a plati amenzi daca gresim vreo declaratie.
  • Avem obligatia de a cunoaste toata legislatia trecuta, prezenta si viitoare si de a informa corect agentul economic, chiar daca nu stim sau nu intelegem nimic din textul actului normativ.
  • Avem obligatia de a ne pregati continuu, de voie si de nevoie, pentru ca legislatia se schimba de la o zi la alta.
  • Avem obligatia de a ne asuma raspunderea pentru munca prestata si semnatura depusa, de multe ori, fara a fi platiti la timp sau deloc.
  • Avem obligatia de a schimba TVA-ul peste noapte, de a fiscaliza casele de marcat, de a inventaria stocurile, de a reface nirurile.
  • Avem obligatia de a regla fisele sintetice cu 70 – 300 pagini cu sume care nu stim cum sunt calculate.
  • Avem obligatia de a raspunde tuturor notificarilor de la ANAF, izvorate din defectiunile sistemului lor informatic.
  • Avem obligatia de a ne prezenta de n ori cu declaratii trecute si depuse, cu toate ca am facut aceleasi lucruri la vremea lor.
  • Avem obligatia de a sta drepti la un control si de a intocmi toate situatiile suplimentare care ni se cer.
  • Avem obligatia de a avea raspunsuri la toate intrebarile, prompt si la obiect, zi sau noapte.
  • Avem obligatia de a fi umiliti de fiecare functionar public, de a ne plimba de la un ghiseu la altul. Avem obligatia de a pleca acasa fara sa rezolvam problema si sa revenim a doua zi.
  • Avem obligatia de a informa, explica, educa nepriceperea antreprenorului si de a fi blamati pentru asta.
  • Avem obligatia de a purta vina pentru toate greselile, stiute sau nestiute ale antreprenorului.

Dar drepturile noastre care sunt?

  • Mi-as dori sa avem dreptul sa lucram pentru agentul economic si in folosul lui, nu doar sa depunem hartii la organismele statului.
  • Mi-as dori sa avem dreptul sa spunem ca marea majoritate a declaratiilor sunt multe si degeaba, ca sunt inutile si nu isi au rostul.
  • Mi-as dori sa avem dreptul de a pretinde functionarului public sa ne vorbeasca politicos si cu respect, sa isi idea silinta sa ne asculte si sa se straduiascasa ne rezolve problema, nu sa ne puna pe drumuri.
  • Mi-as dori sa avem dreptul prezumtiei de nevinovatiei in timpul unui control si sa fim tratati corect.
  • Mi-as dori sa avem dreptul sa fim intrebati despre modificarile legislative, inainte sa se intample. Si sa ne fie ascultata parerea.
  • Mi-as dori sa avem dreptul la viata si inainte de 25.
  • Mi-as dori sa avem dreptul la facilitati fiscale, pentru ca statul beneficiaza de munca noastra.

Contabilul este tacut si obedient, dar stie, de la firul ierbii, cum se misca economia. Și dacă despre antreprenori se spune că sunt motorul economiei, despre contabili aș putea spune că sunt roțile ei, fără de care această mașină complicată nu s-ar putea mișca din loc.

Foto credit: Valentina Saygo

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare