Registrul Unic de Control – un rău necesar. Sau nu!

Știu că ți se pare că achiziționarea Registrului Unic de Control este una din cele mai aberante obligații pe care o ai, în calitate de antreprenor la început de drum. Însă aș vrea să îți povestesc despre începuturile capitalismului in România de după 1990, când lumea afacerilor era o junglă.

Poate e greu de înțeles, dar patronii acelor vremuri nu prea aveau drepturi și nici legislație, iar forma de control cea mai des întâlnită era hărțuirea contribuabilului. În mod special, în aproperea sărbatorilor, aceștia invocau controale cu amenzi usturătoare, după care începea negocierea la sânge. Cedau în funcție de cât de consistentă era sacoșa cu produse. Iar dacă metoda ținea, veneau și luna viitoare, că deh, aproape orice patron avea vreo neregulă de ascuns.

Așa a aparut Legea 252/2003 care obligă organele de control să consemneze în registru, înaintea inceperii controlului, urmatoarele informații:

  • numele și prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul;
  • unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control;
  • numărul și data delegației/ordinului de deplasare;
  • obiectivele controlului;
  • perioada controlului;
  • perioada controlată;
  • temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

De reținut

  1. Registrul Unic de Control se achizitionează în 30 zile de la înființarea entității, pentru sediul social și pentru fiecare punct de lucru sau sediu secundar autorizat.
  2. Registrul se completează numai de către organele de control.
  3. Registrul se păstrează la sediul social și la fiecare sediu secundar autorizat. (Înșnuruit și numerotat – o altă reminescență comunistă).
  4. Este obligatoriu pentru entitățile înființate la Registrul Comerțului. Pentru celelalte entități este opțional, dar eu le recomand și acelora să îl achiziționeze (ONG-uri și PFA-uri pentru profesii liberale înființate la ANAF).
  5. Neachiziționarea acestuia se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
  6. Neprezentarea acestuia la solicitarea organelor de control se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.
  7. Se achiziționează de la direcția finanțelor publice de care aparține contribuabilul.
  8. Costă aproape 30 lei.

Ținând cont că în România avem aproape 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoanele juridice (poți consulta lista aici), acum îi înțelegi utilitatea?

Achiziționarea Registrului Unic de Control este un drept al tău, nu o obligație. Si costă doar 30 lei. Că ai putea să îl primești „gratis” la înființare, inclus în taxa de la Registrul Comerțului, asta e o altă poveste. În România ne-am obișnuit că lucrurile simple se complică. 

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Sabina Ghiormescu/Saygo Academy

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Ce faci când afacerea ta se dărâmă sau te dărâma?

Afacerile vin si pleacă. Afacerile cresc, stagnează sau mor subit. Afacerile zboară în sus sau în jos. Atunci când mor, afacerile pot lăsa datorii sau nu. Sau victime. Însă cel mai important lucru, afacerile sunt făcute de oameni, pentru oameni și cu oameni. Iar lucrul acesta nu trebuie să îl uităm niciodată.

Relația de confidențialitate pe care o are un contabil cu clientul lui, îi determină pe amândoi să ajungă la intimități și dezvăluiri care nu au legatură cu profesia. De multe ori am comparat nivelul de confidență cu cel care se atinge la spovedanie cu un preot, la terapie cu un psiholog sau la medic cu durerea fizică.

De prea multe ori, am fost în ipostaza de a vorbi, cu balanța în față, despre altceva decât cifre. Știu că nu am abordat niciodată un subiect atât de sensibil, ca dramele psihologice din spatele hârtiilor, dar sunt atât de multe! Și din ce în ce mai dese.

Îmi amintesc cum nu primeam factura de telefonie mobilă niciodată la timp, iar cu vocea jenată, clientul îmi mărturisește că este reținută de soția care verifica apelurile date. Era vremea când operatorul de telefonie trimitea sumarul convorbirilor telefonice. I-am recomandat să imi dea factura, dar să păstreze anexa, așa eram mulțumite cele două femei din viața lui.

Sau cum un cuplu tânar se apucase de afaceri împreună și se certau, scoțându-si ochii, pentru fiecare acțiune sau non-acțiune al celuilalt. Le-am definit sarcinile și „departamentele” de care să raspundă fiecare în parte, făra să interfereze sau să se critice unul pe celălalt. Au reușit să treacă peste probleme, să se casătorească, iar afacerea să meargă bine.

Un alt client se simțea neajutat de asociatul său, mai ales când cel din urmă se bucura de dividende si atât. Ajuns în pragul disperării, i-am explicat care sunt drepturile, obligațiile și rolul fiecaruia. Un asociat asta face – încasează dividende. Dar el, cu rol și de administrator, trebuie să administreze afacerea. A înțeles ce are de făcut și și-a asumat rolul. Am dezvoltat subiectul aici. Poate te ajută să il citesti.

Am întâlnit un client care gestiona cu greu nivelul de îndatorare pe care îl avea afacerea lui la un moment dat. De asemenea, dorea să profite de o oportunitate si să se extindă mai mult decât ar fi putut duce. Atât de mult îl afecta, încât nu mai dormea noaptea. I-am explicat riscurile, provizioanele, gradul de îndatorare și am făcut împreună proiecția eventualei extinderi. Ne-a dat cu virgulă, iar el s-a liniștit.

Un alt client a ratat o lucrare și lucrul acesta l-a doborât. Un om cu principii și valori bine conturate, nu putea admite că a greșit, iar asta îl aruncase într-o depresie profundă. Nu întelegeam de ce nu  răspunde la emailuri, de ce tace. A făcut un efort colosal și mi-a cerut o întâlnire. Stăteam în fața unei umbre de om, care își frământa mâinile, în timp ce făcuse bucăți un servețel. S-a deschis din prima și mi-a zis că viața lui nu mai are sens. Că nu se poate ierta. Că a bagat firma în faliment și nu va mai putea să îsi întrețină familia și nici să își revină. I-am aratat cu balanța în față, că lucrurile stau bine, că nu are datorii, chiar dacă am plâns în hohote după ce am terminat întâlnirea. A luat o pauză și a primit ajutor specializat. Dar știu că după întâlnirea avută, s-a jucat cu copiii lui și a pregătit masa, lucruri pe care nu le mai făcuse de o lună. Iar asta nu se compară cu nimic!!!

Sfaturi pentru antreprenori

  • Vorbește cu contabilul tău despre problemele pe care le ai, chiar dacă au sau nu legătură cu balanța. Au sigur legătură cu tine, pentru că tu ești cel care o conduce.
  • Mărturisește-ți temerile înainte să se adeverească. Fiecare din ele poate avea o rezolvare, o soluție sau un provizion. Doar să nu fie prea târziu.
  • Spune-i contabilului tău ce planuri de viitor ai, că sunt personale sau profesionale. Nu ai idee cât de mult o încadrare sau un detaliu pot fi semnificative pentru vectorul tău fiscal.
  • Cere-i sfatul sau recomandări contabilului tău. Mai are clienți în portofoliu și cine știe ce parteneriat iese. Iar el este bucuros să vadă cum îți crește afacerea.
  • Ascultă-ți contabilul și citește cifrele pe care ți le poate ghici din balanță ca din ghioc. Crede-mă, că știe ce spune.
  • Nu te duce la el după ce ai făcut-o lată. Du-te înainte!

Sfaturi pentru contabili

  • Ascultă-ți clientul. Lasă-l să se deschidă in fața ta. O tăcere poate avea altă semnificație în spate, nu doar că e împrăștiat și nu îți aduce actele la timp.
  • Știu că nu ai pregătire în management, dar o discuție cu toți asociații poate fi edificatoare. Îi poate ajuta să înteleaga care sunt rolurile fiecăruia, înainte să se certe pentru bani și să rupă firma în două.
  • Nici pregătire psihologică nu ai, dar poate e indicat să inviți și soția la o întâlnire. Mai ales dacă platește implantul mamar cu cardul firmei sau dacă are impresia că ai o aventură cu soțul ei, care îți răspunde prea prompt la telefon seara pe 24.
  • Învață-ți clientul să folosească informația contabilă ca să își conducă afacerea. Dacă nu o faci tu, cine vrei să o facă? Dacă îi explici de la început, vei avea în timp un dialog, nu un monolog al surzilor.
  • Rolul tău nu este doar să depui declarații pentru ANAF. Să nu uiți asta niciodată, chiar dacă știu că obligațiile declarative sunt copleșitoare. Dar la fel de bine știu că sentimentul de utilitate poate fi de excepție!

Depresia nu este o poveste, este o boală ca oricare alta. Chiar dacă nu poți pune degetul unde doare, doare peste tot. Nu ignora semnele și nu o trata cu nepăsare. Pentru că este printre noi, chiar dacă nu o vezi.

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Marius Donici

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Am un cadou pentru tine! Rețeta mea de humus, în mai puțin de cinci minute, să te lingi pe degete!

Pentru că mă pregătesc să aniversez peste 500.000 vizualizări pe blog și vreau să îți mulțumesc că îmi citești articolele, m-am gândit să împărtășesc cu tine cea mai recentă rețetă pe care am descoperit-o de curând – rețeta de humus de casă, cel mai rapid, cel mai cremos și cel mai gustos posibil. Am împletit în acest articol toate pasiunile mele: pasiunea pentru fotografie (am făcut humusul cu aparatul foto în mână), pasiunea pentru călătorii (mi-am adus aminte de humusul pe care l-am mâncat în Maroc, Istanbul, Cappadocia, Israel, Iordania), pasiunea pentru perfecțiune (o să te convingi după ce guști cât e de perfect), pasiunea pentru bucătăreală (vezi castronul ceramic cu dervișii zburători pe care l-am luat de la Istanbul?), pasiunea pentru blog (tot ție îți mulțumesc și din respect, îmi amestec cuvintele cu fotografiile proprii).

Eu cu humusul am o relație specială, în sensul că îl ador, dar nu îmi ieșea niciodată ca cel pe care îl mâncam în restaurante, cu uleiul curgând pe mână, gemând de plăcere. Obișnuiam să comand de la un restaurant libanez, însă m-am săturat de atitudinea neprietenoasă de la telefon și de erorile de la fiecare comandă. De fiecare dată imi ieșsea nisipos, apos, prea tare sau prea aspru. Am încercat tot procesul tradițional: înmuiat năutul, fiert boabele cu bicarbonat, dezpielițat, pasat, reglat cu pasta de susan și ulei, etc, era un dezastru. De câte ori întâlneam o persoană din Orientul Mijlociu, o luam la întrebări în căutarea rețetei perfecte. Degeaba.

Am întrebat-o pe Jamilla (cea cu fotografia, nu cea cu bucătaria) și mi-a dat niște direcții, chiar dacă ea face rețeta după ureche și după gust. (Îți sunt veșnic recunoscătoare, Jamilla!)

Nu-i așa că nu știai despre mine că stau la cratiță și nici că sunt gospodină? Să ne înțelegem, nu fac contabilitate în bucătărie, doar mancare și doar din când în când, că ce-i răruț e mai drăguț!

Deci, să lasam vorbăria și să îti arăt ce ai nevoie:

  • o conservă de pastă de năut (o găsești la Mega)
  • 4 linguri de pastă de susan (tahina)
  • 5 linguri de ulei de măsline (presat la rece)
  • un cățel de usturoi
  • jumătate de lămâie
  • sare
  • un praf de chimion/cumin (să nu îi zici chimen, ăla e altceva)

Am pus toate, dar absolut toate ingredientele într-un castron: pasta de năut, tahina, uleiul de măsline, usturoiul zdrobit cu presa, zeama de la lămâie, sare, chimion si am bagat blenderul în ele. Maxim cinci minute durează totul, cu stors de lămâie si curățat de usturoi.

Uita-te la el cât este de fin, de onctuos si de cremos!

Pentru o prezentare ca de restaurant, am decorat cu fulgi de ardei iute și am stropit din belșug cu ulei de măsline. Arată yummy!

E adevarat, eu am făcut o cantitate de trei ori mai mare, pentru că am la birou niște mari devoratoare de humus, așa că le fac o surpriză! Șșșșșt!

Aici ar fi trebuit să pun o poză cu mine mâncând, în timp ce mi se scurge uleiul pe mână, dar mai bine lasă, uite o poză cu lipia pe care am morfolit-o în castronel.

Eu vreau să îți mulțumesc pentru că te am alături, pentru că îmi citești articolele, pentru că îmi trimiți cele mai frumoase emailuri, pentru că îmi lași mesaje și pentru că îmi dai share la articole!

Poftă bună! Aștept părerea ta după ce încerci rețeta!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Da’ halatu’? Cât e halatu’? Discuție antreprenorială despre NIR-uri

NIR-ul este una din hârtiile care îi scoate din minți pe antreprenori. Din păcate, este un document obligatoriu la achiziția de bunuri și are un rol important în recepție, în constatarea de diferențe, în stabilirea prețului de vânzare și în calculul adaosului comercial.

Ce este NIR-ul?

Denumirea lui exactă este Nota de recepție si constatare de diferențe și se intocmește de către gestionar la achiziția de bunuri și mărfuri.

Ce roluri are NIR-ul și la ce te poate ajuta?

  1. Rolul de depistare a diferențelor la livrarea de bunuri din partea furnizorului. Gestionarul verifică avizul sau factura cu care s-a făcut livrarea și constată diferențele de cantitate sau de calitate. Este folosit ca probă în reglarea cu furnizorul, cât și instanță în caz de litigiu.
  2. Rolul de intrare în gestiune, atunci când ai numit un gestionar și îi este verificat stocul. Îți amintesc că nu factura este documentul pe baza căreia se face intrarea, ci NIR-ul, iar factura merge la departamentul de contabilitate. De asemenea, este documentul solicitat de organele de control, pentru verificarea provenienței, vechimii si calității achiziției bunurilor sau mărfurilor.
  3. Rolul de intrare în patrimoniu, de stabilire a prețului de vânzare, de calcul a adaosului comercial și de ajutor în calcului descărcării de gestiune. Prețurile de vânzare nu se trec pe factură, scrise cu pixul și făcuți tot felul de porcușori mâzgăliți,  cum am văzut de prea multe ori, ci se trec pe NIR, cum spuneam.

Când este obligatoriu?

NIR-ul este obligatoriu de întocmit la achiziția:

  • bunurilor materiale care fac parte din gestiuni diferite, cuprinse într-o factura sau aviz de însoțire a mărfii;

  • bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

  • bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

  • bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

  • bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;

  • mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenta se tine la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros.

E adevărat că am trăit situații care m-au făcut să mă închin cu două mâini, când organele de control au solicitat NIR pentru intrarea în gestiune a mijloacelor fixe achiziționate prin fonduri europene. Sau în cazul unui dosar de autorizare a unui magazin în regim Tax-Free, când doamna de la ANAF ne-a cerut NIR pentru casa de marcat (sper sa citească acest articol).

Ce este de reținut?

  1. NIR-ul este documentul primar, care se întocmește de către gestionar sau administrator, la fața locului si nu de către contabil.
  2. Pe lângă faptul că este un document obligatoriu, este un document care te poate scăpa din belele.
  3. Nu e cazul să îl completezi de mână, sunt o mulțime de softuri care te pot ajuta în acest sens, așa că nu mai are rost să îți povestesc cum se întocmește, că doar suntem în era tehnologizării. Îți recomand Smartbill cu acces în cloud, la orice oră din zi și din noapte, pentru tine și contabilul tău.
  4. Este obligatorie prezența unui exemplar la punctul de lucru unde se află gestiunea. Amenda pentru neprezentarea NIR-ului la solicitarea organelor de control este de 2.000 lei.

Încearcă să gândești la nivel mare, chiar dacă acum tu centrezi, tu dai cu capul și multe hârtii sunt o corvoadă pentru tine. Când afacerea ta va crește, vei ști „DE CE-ul” din spatele hârtiilor. Nu-i așa că acum lucrurile au sens?

Am scris aici despre registrul de casă, iar seria lectiilor antreprenoriale va continua, așa că lasă-mi un mesaj cu subiectele care te interesează.

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilim o ședință de consultanță.

Foto credit: Marius Donici, arhiva Ask for Accounting

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

SENZAȚIONAL! ANAF a conectat casele de marcat electronice la server! Citește și te crucește!

Citesc înmărmurită mărturiile colegilor mei, de pe un grup de contabili de pe Facebook, proaspăt călcați de echipe mixte de la Antifraudă, poliție economică și ITM, care au luat casele de marcat la numărat prin piețe.

Consternarea nu este legată de controale neaparat, cu toate că nu pot ințelege de ce îi vizitează tocmai pe cei care și-au schimbat casele de marcat, când urlăm din răsputeri că evaziunea fiscală nu e aici!

Consternarea vine din măsurile pe care contribuabilii le-au primit și citez:

La finalizarea controalelor, contribuabilii (nu știu daca toți sau pe ce criterii) au fost înștiințați că trebuie să trimită z-ul zilnic timp de 15 zile, se presupune că foto sau scanare, către o adresă de email cu extensia anaf.ro!

Halucinant, nu-i așa? Iată că acum casele de marcat sunt conectate la serverul ANAF, prin poza cu Z-ul zilnic. Probabil că au un soft deștept, care citește pozele primite pe email si scăpam de obligația declarației lunare A4200. Nici gând de așa ceva! Primim obligație peste obligație, ne supunem orbește, cu obediență și fără să crâcnim!

Mai mult, măsura este ORALĂ și nu este trecută pe procesul verbal de control. Sunt cazuri in care ORGANUL nu și-a trecut vizita în Registrul Unic de Control. Și-atunci, cât de legală este această solicitare suplimentară?

Vorba unei colege: „mai bine trimitem z-ul la 112!”

Poate ne aude cineva. Cine? Cum? Cât? Unde? De ce? Până când? 

Articol din seria Dragă ANAF, să îți fie RUȘINE!

Trimite-mi un email la valentina.saygo@askfor.ro dacă vrei să stabilești o consultanță.

Foto credit: Oku

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Dragă antreprenorule, cum stai cu casa?

Nu te întreb despre locuința personală și nici despre casa de marcat. Te intreb despre casa de bani, registrul de casă și soldul contului „5311 – Casa în lei” din balanța contabilă. Iar toate astea trebuie să fie într-o simbioză perfectă si egale, la orice oră din zi și din noapte. 

Ce trebuie să ai grijă?

  1. Să întocmești registrul de casă zilnic. Pentru că, in caz de control de la Antifraudă, este printre primele documente primare care îți sunt solicitate și care sunt motiv de deranj (pardon) amendă. Și pentru că registrul de casă este obligația casierului sau a administratorului, nu a contabilului (acesta din urmă are rolul de a verifica soldul și inregistrările).
  2. Banii numerar fizici (din casa de bani, sertar, cutie) să coincidă cu banii scriptici (din registrul de casă), altfel riști un alt deranj și poți fi acuzat de evaziune fiscală.
  3. Să întocmești hârtiile după realitate și nu realitatea după hârtii. Dacă ai luat bani din casă, scrie o dispoziție de plată, nu lăsa trei ore soldul descoperit, până te întorci de la benzinărie. Iar pentru bonul de benzină, întocmește un decont de cheltuieli, că doar nu te-ai plimbat cu casa de bani la pompă. Așa vei avea un registru de casă suplu, simplu si ușor de urmărit!
  4. Să ai documente întocmite pentru fiecare operație făcută, chit că este încasare sau plată. Restul, se confiscă!
  5. Să nu ai sume ireale în casă. Pentru că deranjul e mai mare decât o amendă, se poate lăsa cu dosar penal. Poți să îi amintești colegei sau colegului meu de profesie că planul de conturi are aproape 500 de conturi, pe care să le folosească cu încredere, astfel încât să nu te lase cu balanța încărcată.
  6. Să nu ai sold negativ, că e un fel de „n-ar mai fi”. Fă o dispoziție de încasare și respectă punctul 3, că tot ai scos banii din buzunar. Iar când ai disponibil, poți să îi iei înapoi, că este dreptul tău.
  7. Nu confunda casa firmei cu buzunarul tău, dacă nu vrei să riști să fii acuzat de delapidare.

Lasă-mi un mesaj, dacă ai dileme în privința registrului de casă. Iar eu promit să te ajut să nu îți mai fie frică de el. E o nimica toată!

Foto credit: Valentina Saygo

Dă share dacă ți-a fost de folos și îți mulțumesc pentru asta!

Dacă vrei să ținem legătura, apasă subscribe!

 

 

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Viata dulce cu … Dulcegaria!

M-am hotarat sa imi fac viata mai dulce, de parca nu erau suficiente proiectele din care fac parte. Dar pentru voi, cititorii mei, care nu ma cunosc suficient de bine sau pentru cei care nu au inteles mare lucru ce „shaorma cu de toate” este profilul meu de Facebook, cred ca a venit vremea sa ma confesez!

M-am asezat la cratita! Si nu asa oricum, ci la modul serios. Fac papanasi la Dulcegaria Food Truck.

Stiu ca ma cunoasteti in calitate de expert contabil, calatoare de profesie si lovita recent de boala fotografiei. Mai stiti ca imi place sa ma joc cu cuvintele scrise (iar pentru asta va multumesc), chiar daca nu am disciplina unui bloger consecvent, imbin utilul cu placutul.  Stiti ca restituim TVA pe Aeroportul Henri Coanda si mi se zice „doamna care da bani”, de cand am deschis primul ghiseu de Tax Free. Si mai stiti ca imi plac pantofii cu toc si rochiile, de la care nu lipsesc perlele.

Luand in considerare cele de mai sus, a fost cam greu sa ma vada cineva invartind la papanasi, manjita pe sort cu dulceata si ciocolata! I-am socat pe multi cunoscuti, care m-au intalnit weekendul trecut la Wine & Street Food Festival, calare pe casa de marcat.

De ce Dulcegaria?

Profesia mea de contabil nu imi ofera un rezultat finit al muncii mele, mai ales ca niciun client nu si-a inramat (inca) bilantul contabil si nici nu a lesinat de extaz la vederea lui. Aveam nevoie in subconstient de o vorba buna sau de apreciere, asa ca acum imi dau lacrimile atunci cand mi se intorc, plini de dulceata, cumparatorii pofticiosi si mai cumpara o portie! Sau doua! De aceea, la Dulcegaria ne-am hotarat sa cultivam gustul uitat al papanasilor traditionali. Ii facem cu ingrediente naturale si cu multa dragoste. Punem muuulta branza de vaci, oua proaspete si faina, cat sa trezim in fiecare client amintiri din copilarie cu papanasii pe care ii facea bunica lui.

Cum e la un festival de street food?

Super marfa! Este o energie incredibila si imi place la nebunie sa stau la tejghea, sa vand si sa glumesc cu fiecare client in parte, sa rad cu gura pana la urechi si sa apar in selfie-urile cumparatorilor. Am uitat de incrancenarea fiscala si m-am bucurat de fiecare moment. Am spalat vase, am adunat gunoaiele din jur cu placere, am strigat dupa musterii, am purtat cu mandrie sortul Dulcegaria. M-am imprietenit cu ceilalti participanti si ne-am amuzat de ploaia care ne-a speriat clientii. Chiar ca sunt franta de oboseala dupa trei zile pline de festival si nu am avut nici o clipa libera, incepe o noua saptamana si o iau de la capat, fara pauza, dar cu sufletul plin de bucurie!

Sunt incantata ca Dulcegaria a primit premiul II la concursul de popularitate de la Wine & Street Food Festival, din 50 de truck-uri participante, iar pentru asta multumesc cu drag prietenilor reali si virtuali, care au sustinul Dulcegaria, proaspat nascuta de nici 3 luni!

Ce urmeaza?

Continuarea a inceput deja, in sensul ca nu e un singur foodtruck, ci doua. Saptamana trecuta am deschis timid Skiuerz, o rulota cu frigarui, amplasata in Dimitrie Pompeiu nr 5-7. Lansarea va fi in toamna, dar pana atunci mai avem multe de perfectionat si ajustat. O veti recunoaste usor, pentru ca este decorata cu pozele facute de mine la New York. Dupa aceea, nici eu nu siu ce urmeaza. Stiu doar ca am principii de la care nu vreau sa ma abat! Iar asta e tot ce conteaza pentru mine!

 

Cum reusesc sa le fac pe toate?

Nici eu nu stiu! Nu sunt wonder-woman! Sunt momente in care obosesc, ca fiecare om sau momente in care nu am chef de nimic. Nu e usor sa ajung acasa franta si sa ma asez la laptop, continuandu-mi munca, iar somnul devreme sa sa fie un lux. Am norocul si privilegiul de a avea alaturi echipe extraordinare, pe care ma bazez de fiecare data! Mai dispar din cand in cand, in cate o vacanta in care ma rup de tot. Imi tin telefonul pe modul silentios si fara emailuri. Stiu doar ca tot ce fac e cu pasiune si daruire. Stiu ca nu este usor sa trec de la un proiect la altul. Insa, fiecare proiect imi da satisfactiile de care am nevoie, pentru a merge mai departe sau a pune la cale altceva.

Am si o explicatie medicala, de ce ma arunc cu capul inainte, fara frica de nimic, doar de scari: o deviatie la urechea interna si nu aproximez distantele :).

Viata mea e plina de bucurie, de oameni minunati, de clipe extraordinare, iar acum de mult dulce!

Foto credit: Dan Mirica, Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Contabilul roman – postas fara voia lui, cu posta inchisa

Ma uitam zilele trecute la stiri, ca nu functioneaza cardul de sanatate, pentru ca nu functioneaza serverul casei de sanatate, dar cand NU functioneaza serverul ANAF, nu mai este de mult o stire, este o stare de normalitate, care a intrat in firescul vietii de zi cu zi si o luam ca atare. 

Ma dezamageste realitatea de zi cu zi atat de mult, incat am obosit sa mai strig sau sa mai scriu despre ea, iar asta ma doare cel mai tare. Dar ce m-a facut sa mi se umple paharul? In primul rand usurinta cu care onor ANAF-ul ne-a transformat pe toti contabilii in postasi fara voia noastra. Mai nou, extrasele de cont de la trezorerie se pot vizualiza in contul de SPV al contribuabilului. Initial m-am bucurat, dar apoi mi-am dat seama de gravitatea si responsabilitatea situatiei. Inca o obligatie pusa in tolba, fara sa ne intrebe nimeni daca suntem de acord, nici pe contabili si nici pe contribuabili. Am fost pusi in fata faptului implinit si atat! Ca oricum n-aveam prea multe de facut!

Cum sa ne opunem progresului tehnic?

Contribuabilul a fost obligat sa depuna online toate declaratiile fiscale si punct. Iar contabilul s-a supus sa preia aceasta obligatie. Ca vrea, ca nu vrea, ca e in varf de munte, ca are teava de net sau veleitati de IT-ist, nu mai conteaza!

Nu omorati mesagerul, va rugam!

Contribuabilul a fost obligat sa accepte comunicarea cu ANAF doar prin intermediul SPV,  iar contabilul s-a supus din nou. Nu conteaza daca sunt notificari, informari, decizii sau solicitari de certificate fiscale. Zi de zi trebuie sa verifice Spatiul Privat Virtual, ca sa aduca la cunostinta, in timp util, ce-a mai clocit ANAF-ul.

Doua la primarie, doua la scoala de fete!

Contribuabilul a fost obligat sa depuna declaratiile pentru casele de marcat tot prin SPV, iar contabilul a luat-o si pe asta in carca, ca deh, cine sa o faca, daca nu el! Ca e cu hopuri, cu poticneli, are inca un task pe lista lui de to do!

Postasul suna intotdeauna de doua ori! Doar de doua ori?

Acum am mai primit o sarcina in plus. Sa descarcam extrasele clientului de la trezorerie. Dar nu s-a mers cumva prea departe? Ma intreb, cum a ajuns contabilul postas si cum i se umple tolba cu responsabilitati? Cu posta inchisa, el trebuie sa sune de sute de ori, pana ANAF raspunde!

Acum ma gandesc cu groaza, oare ce urmeaza?

Foto credit: Sabina Ghiormescu

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

 

 

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Bunica si milionarii

Cand spui „un milion de lei”, parca simti ca ti se umple gura de banet, nu-i asa? E prea banala suta si prea albastra, exact ca in perioada comunista. Doar ca, de la denominare, au trecut fix 14 ani si tot milionari ne credem.

Daca ar fi trait, bunica mea sigur s-ar fi incurcat in zero-uri sau chiar si-ar fi facut o denominare proprie, dupa cum ar fi taiat-o capul. Dar nu a avut norocul sa supravietuiasca si celei de-a doua schimbari de bani. Oricum, si prima reforma fiscala de dupa razboi a bulversat-o si zeci de ani dupa aceea vorbea in milioane, de ma uitam crucis la ea si nu intelegeam ce zice. Bunicul pastrase cateva bancnote, bune de aprins focul si imi povestea cum s-au schimbat banii peste noapte, iar averile s-au transformat in scrum. Ma uitam la hartiile vechi cu multe zerouri si frumos impodobite, fata de care suta albastra cu Balcescu, palea.

Am trait inflatia si preturile la oua crescute peste noapte, in saptamana patimilor. Am ajuns toti milionari, carand sacosi cu bani, mai grele decat caramizile. A fost o perioada grea si nu vreau sa imi mai amintesc de ea. Iar ea a fost inchisa in 1 iulie 2005. Atunci s-au taiat cele patru zerouri si s-au nascut banii de plastic. Si o data cu ei s-a mai nascut o moneda: ronul!

Ron-ul (Romanian New Leu) a fost folosit doar ca simbol bancar, diferentiator fata de leul vechi insa a intrat adanc inclusiv in vorbirea curenta, de zi cu zi. Ce a iesit, o shaorma cu de toate: milioane de roni de plastic.

Mai grav este ca intalnesc acest limbaj chiar si la cei tineri, cu toate ca sunt activi in tranzactiile monetare.

Ce vreau sa subliniez:

  • Leul este moneda natioala si spune-i pe nume, ori de cate ori ai ocazia!
  • Uita de milioane, ca au trecut 14 ani de la denominare si nu e o perioada de care sa ne aducem aminte cu nostalgie. Eventual corecteaz-o si pe bunica ta!

Iti doresc sa ai incasari de milioane, dar denominate!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Mizerii, gunoaie si putori…astia suntem! Intrebari retorice despre jeguri umane

M-am intors din Tanzania, in care am vizitat trei parcuri nationale: Tarangire, Serengeti si Ngornongoro. O tara catalogata „lumea a treia” dar care m-a coplesit in privinta curatentiei. 

Sa vezi o intindere nesfarsita de sute de mii de hectare, fara un muc de tigara sau pet zburat de vant. Zilnic trec mii de turisti care ce aduc, scot inapoi. Nu lasa nimeni niciun gunoi in urma.

O tara de lumea a treia, poate sa tina parcurile fara niciun gunoi, plus wc-urile luna. In schimb in Romania nu se poate. Cum de au ajuns la nivelul acesta de educatie, iar noi, o rasa  care ne consideram superioara si civilizata, suntem atat de imputiti si lasam tone de gunoi in urma noastra, peste tot?
Sa mentionez faptul ca Tanzania a interzis pungile de plastic pentru cumparaturi, iar la supermarchet ne-am asezat produsele in cutii de carton?
Sau cum in mijlocul salbaticiei, am vazut containere imense de plasa pentru sticlele de plastic? Oare animalele salbatice erau cele care le adunau? E o perspectiva.

Revin la wc-urile din pustiu, curate si fara niciun miros, cu hartie igienica, acolo unde nu este pic de civilizatie. Mai mult, am vazut wc-ul masailor. O groapa cu o placa de beton turnat, fara niciun pic de duhoare sau putoare, fara niciun semn de evacuari umane. Cum sa o interpretez? La intoarcere am vizitat wc-ul de pe Otopeni si am facut criza de nervi. Nu era hartie igienica, incuietoarea tricata, pipi pe jos si miros de iti muta nasul. Cu atat mai mult cu cat testasem wc-urile din aroporturile Kilimanjaro, Arusha si Zanzibar. Sunt incropite, dar curate si fara niciun miros.

E suficinent sa intri intr-un veceu de benzinarie romaneasca sau cele de pe autostrazi, ca sa ti se intoarca stomacul pe dos. Si pana la urma nu este vorba despre om, este vorba despre oameni.

Si sa ma scuze doamnele sensibile, dar sunt mai imputite decat barbatii. De multe ori prefer toaletele barbatilor, pentru ca sunt mai curate decat ale sexul „slab”. Slab de ingeri. Wc-urile „duamnelor” sunt cel putin focare de infectie. Ma intreb de multe ori de ce poposesc atat de mult la closet, cumva il freaca cu periota de dinti? Iar daca intri in urma lor, le vezi dejectiile imprastiate peste tot si tampoanele la expozitie. Dar rujul e pe buze, la mare arta!

Cum se poate asta? Nu tine de constiinta? Daca da, atunci cum de in Delta Dunarii plutesc munti de gunoaie. Si daca ma intrebi pe mine, i-as impusca pe toti guvernatorii deltei, fara proces. Ne batem joc de noi, de semenii nostri si de natura pe care am sufocat-o.

Am fost de Pasti in Delta si m-au ingrozit canalele pline de gunoaie. Aproape ca nu am nicio poza fara o sticla aruncata.

Suntem imputiti si jegosi, chit ca ne credem superiori si manierati. Am pierdut examenul de civilizatie in fata lumii a treia. Si nu avem nicio scuza.
Stam si ne lamentam in constatari si comparatii, fara sa facem nimic concret. Deci? Ce facem?

Facem pe noi si pe tot ce e in jurul nostru!

Noi suntem gunoaiele acestei lumi!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Nu votezi? NU comentezi!

Draga antreprenorule, nu votezi? Nu ai dreptul sa comentezi! Inseamna ca ai acceptat deja ceea ce ti se intampla. 

Nu comentezi ca taxele sunt prea mari.

Nu comentezi ca ai luat amenda pe nedrept.

Nu comentezi ca esti controlat lunar de institutiile de control. 

Nu comentezi ca ti s-a cerut spaga.

Nu comentezi ca se schimba legislatia prea des.

Nu comentezi ca ai intrat in Split TVA.

Nu comentezi ca nu functioneaza serverul ANAF.

Nu comentezi ca nu gasesti angajati. 

Nu comentezi ca ai pierdut o licitatie.

Nu comentezi ca trebuie sa maresti salariile cu 25% peste noapte.

Nu comentezi ca ai prea mult TVA de plata. 

Nu comentezi ca nu sunt autostrazi.

Nu comentezi ca e mizerie in spitale.

Nu comentezi ca invatamantul e praf.

Nu comentezi ca dobanda bancara e mare.

Nu comentezi cursul valutar.

Ai decis ca NU contezi! Nu ai dreptul sa comentezi!

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Draga antreprenorule, papuci ai, dar palarie? Discutie despre managementul financiar al firmei

Iti vorbeam aici despre papucii pe care trebuie sa ii numeri si sa ii schimbi, din cand in cand si la nevoie, pentru administrarea firmei tale. 

Acum o sa te intreb daca ai basca, dar o sa iti vorbesc despre palariile pe care ar trebui sa le porti, respectiv managementul financiar al firmei. 

Palaria ALBA a contabilitatii:

Ea este obligatorie, lucreaza cu trecutul, nu aduce bani, este plina de hartii, dar e necesara. Utilizatorii de informatie contabila ar trebui sa fie, strict in ordinea in care ii mentionez: managerul (administratorul), asociatii (care asteapta dividendele), apoi urmeaza tertii (clientii, furnizorii si salariatii, ca tot avem bilanturile publice), finantatorii sunt pe locul patru (banci, firmele de leasing, finantatori de fonduri nerambursabile), iar ultimul si cel din urma este fiscul. Asa ca nu iti lasa contabilul sa lucreze pentru ANAF, mai bine sa lucreze pentru tine!

Palaria VERDE a managementului financiar:

Ea lucreaza cu prezentul, este rupta de contabilitate. De fapt, este o alta profesie. Vorbim aici despre bugetul de venituri si cheltuieli si despre fluxul de numerar (cash-flow). Orice antreprenor ar trebui sa stie, la orice ora din zi sau noapte cum ii este bugetul. Acesta nu trebuie sa fie complicat, ci sa il ajute pe antreprenor sa afle care ii sunt derapajele de la prognoza initiala sau daca reuseste sa isi acopere cheltuielile fixe si variabile din luna sau din an. Deciziile de business se iau pe baza analizei bugetului: cresterile de preturi, taieri de costuri, cautarea unor furnizori mai buni, angajarea sau reducerea personalului, cresteri salariale, prognozarea investitiilor sau nevoia de finantare.

Palaria ROSIE a analizei financiare:

Lucreaza cu viitorul, analizand trecutul. Nu este obligatorie, dar iti poate salva banii. Iti da raspunsurile si te ajuta sa iti faci strategia urmatoare, sa iti calculezi marja de profit in 30 de secunde. Afacerea ta trebuie sa fie profitabila, pentru ca altfel, mai bine iti faci un ONG. Acesta este scopul unei firme. Analiza financiara te ajuta sa vezi de unde vine profitul, care sunt centrele de cost profitabile si care nu, care sunt produsele „vaca de muls”, „star” sau „pietre de moara”. Tot analiza financiara te ajuta sa iti calculezi rentabiliatea si productivitata muncii. Ea te alerteaza cand esti pe rosu si iti da directiile viitoare. 

Eu iti propun sa incerci, chit ca te sperie cuvintele grele, pentru ca doar tu iti cunosti cel mai bine afacerea. Si iti mai propun sa imi lasi un mesaj, sa imi spui care palarie iti este cea mai utila. Iar eu iti promit ca vom continua impreuna lectiile.

Iti las aici varianta video a acestui articol, sa il asculti cu folos. 

Profituri maxime iti doresc!

Foto credit: Oku

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

„Da’ unde mergeti?” – Atunci cand taximetristul face legea si traseul

Cand imi este pusa intrebarea „Da’ unde mergeti?”, imi dau seama ca nu sunt imbracata suficient de bine cat sa prezint incredere. Niciodata nu am prezentat incredere, pentru ca nu scap de intrebarea asta, jumate anchetare, jumate viol.

Ma uit speriata la cocalarul slinos si ma intreb daca se crede mare macho, ca tot vrea sa il duc acasa pe banii mei. Acasa la el, nu la mine, ca eu nu am niciun cuvant de spus. Si nici nu am chef sa negociez. L-am deranjat de la discutia cu colegii si l-am intrerupt din scuipatul semintelor. A fost nevoit sa isi stinga tigarea plictisit. Sunt o pacoste pe capul lui.

Ma urc in masina si bancheta din spate ma ingrozeste. Nu o sa plec cu mana goala, o sa ma aleg cu ceva ciuperci microbiene. Cine m-a pus sa ma imbrac in fusta? Respir pe gura, ca sa nu ma inece mirosul de mahoarca si transpiratie, aroma selecta si obligatorie pentru fiecare taxi in parte. Ghertoiul trage o ragaiala si incerc disperata sa deschid geamul, care e intepenit. Urla la mine ca e stricata macaraua, iar eu nu reusesc sa gasesc raspunsul corect, daca a mancat mici sau chiftele? O sa mor asfixiata! Sper sa nu vomit, ca va trebui sa platesc masina de noua.

Convorbirea lui telefonica e in toi, cu un prieten, discuta despre un al treilea, care nu i-a dat milionul de la ultimul gratar. Indraznesc sa il intrerup din discutia interesanta, sa il rog sa nu o ia la dreapta, asa ca el, in marinimia lui incheie conversatia: „Hai ca nu mai pot vorbi, ca am una d’aia ne… Te sun mai tarziu, cand ma eliberez.” Iar l-am suparat! As fi vrut sa dau si eu un telefon, dar mai bine stau cuminte in coltul meu si oricum nu as fi putut vorbi, la cat de tare e radioul.

Maneaua urla din toti rarunchii, taman bine sa nu imi aud rugaciunile de supravietuire. Cursa e nebuna, exact ca in Speed, ia curbele cu scartait de roti, tipa la o batrana pe trecerea de pietoni „Te cauta moartea, babo? Stai acasa!” Trece pe rosu si trage o injuratura, iesind jumatate pe geam, cat sa-si arate tatuajul din maieu si sa aplice o flegma pe Sparck-ul rosu, condus de o blonda speriata.

M-a plimbat ceva mai mult decat era cazul, nu ca nu m-as fi grabit, dar poate aveam nevoie sa cunosc mai bine orasul. Cursa face doispe lei, iar eu am doar o bancnota de cincizeci si una de zece. Evident ca nu are sa imi dea rest, dar gasesc cinci lei in buzunar. Cer bon fiscal si imi zice ca nu are hartie. Am noroc ca nu ma alearga, dar primesc doua injuraturi stilate, cu care mi-a umplut frigiderul pentru o saptamana.

Pe mine nu ma intreaba nimeni cu cine vreau sa calatoresc si cui vreau sa dau banii mei. Cum am ajuns aici, ca mafia galbena a ghertoilor slinosi, sa faca legea si sa decida in numele meu, al nostru, al tuturor celor care am ales alta solutie? Am indraznit cativa ani sa gustam din serviciile de bun simt, din starea de normalitate si sa avem o alternativa. Acum s-a terminat cu speranta la o viata civilizata. Mi-a fost luat acest drept. Samanta, mahoarca si maieul sunt la putere din nou. Iar eu trebuie sa tac, ca doar mi-au pus pumnul in gura. Trebuie sa ma supun, pentru ca nu am niciun cuvant de spus. Trebuie sa ma resemnez, pentru ca nu am niciun drept!

Foto credit: Valentina Saygo

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare

Atentie! Hotii cu mana in buzunarul firmelor!

Stim ca ANAF-ul este cel mai mare camatar al tarii, dar de la calculul dobanzilor fiscale si pana la a prinde hotul cu mana in buzunar, ar fi trebuit sa fie o cale lunga. Dar nu e! 

Disperarea este crunta si criza de bani este maxima, iar fiscul nostru a ajuns sa ia cu japca banii contribuabililor. Dupa vacanta de pasti, multi dintre contribuabili au primit somatii cu titluri executorii cu sumele triplate, multe dintre ele fiind platite in termen. Ati citit bine: AU TRIPLAT SUMELE!

Se scuza ca sunt erori de sistem, insa nu ii pot crede pe cuvant ca au gresit si ca nu au o explicatie pentru somatiie trimise in Spatiul Privat Virtual. Din contra, ii banuiesc de mizerii parsive. Nu si-au cerut scuze public, nu si-au recunoscut greselile oficial. Tac malc, ca daca nu curge, poate pica. 

Inspectorii ANAF ridica din umeri si ne trimit sa verificam fisele platitorilor. Tot noi sa stam cu ochii in patru si sa avem grija sa nu ne fure banii. Serverul ANAF functioneaza in continuare cu galme si sincope. Probabil am putea sa verificam fisele telepatic, e si asta o varianta! 

Am descarcat din Spatiul Privat Virtual o multime de somatii cu titlu executoriu, dar nu le-am mai trimis clientilor, de frica sa nu faca vreun infarct. Insa pentru verificarea fiselor, cine ma plateste?

Tocmai institutia care ar fi trebuit sa aibe cea mai mare credibilitate, nu are nici cat o ceapa degerata. 

De ce oare greselile ANAF-ului nu sunt niciodata pe invers, sa ne trimita banii inapoi, cu sumele triplate? 

Draga ANAF, sa iti fie RUSINE!

Foto credit: Oku

Da share daca ti-a fost de folos si iti multumesc pentru asta!

Daca vrei sa tinem legatura, apasa subscribe!

Calendarul alegerilor 2019 – 2020
26 mai 2019 – Alegeri europarlamentare
24 noiembrie 2019 – Alegeri prezidentiale
7 iunie 2020 – Alegeri locale
29 noiembrie 2020 – Alegeri parlamentare
Mergi la vot!

 

 

image_printPrinteaza
Distribuie Aceasta Postare